Când a devenit președinte al PSD, Ion Iliescu i-a lipit eticheta de care nu va scăpa niciodată: cârlan fără minte. Când încă era pe val și părea măreț (în oglindă), Victor Viorel era mai bine cunoscut drept dottore. Nu prim-ministru, nu președinte al PSD: DOTTORE! Mai apoi, i s-a spus plagiatorul mitoman.
DOTTORE, porecla scornită de (pe atunci) președintele țării, Traian Băsescu, avea ca bază un plagiat grosolan, respectiv ”doctoratul” lui Victor Viorel Ponta, document care a stat la baza carierei spectaculoasă și extrem de profitabilă (în termeni de funcții și bani) pentru VVP. Ce a urmat a intrat în istorie drept cea mai nerușinată și mai cinică malversațiune comisă de funcționari ai statului, menită a-l scăpa de rigorile Legii pe însuși prim-ministrul României care se comporta fără reținere aidoma celui mai ticălos lotru prins cu mâna în punga altuia.
Siluind pe față Legile, având în spate covârșitoarea mașinărie propagandistică și de vot a USL, Victor Viorel, cel ce avea să mai primească și supranumele ”plagiatorul mitoman” sau, mai savuros, ”cârlanul fără minte” (autor Ion Iliescu), a modificat cadrul legislativ și a numit în funcții cheie lachei care, în schimbul privilegiilor, au spălat rahatul de pe reverele prim-ministeriale.
Degeaba, mirosul a rămas! La fel și scârba și disprețul oamenilor cu obraz din țara asta.
Dar, cum politica e pentru c***e de toate genurile, Victor Viorel revine cu tupeu în prim-plan cerând, nici mai mult nici mai puțin, decât să fie votat… ca salvator al nației! Ca și cum asemenea aberație nu ar fi suficientă, cârlanul fără minte, plagiatorul mitoman sau, mai simplu, Dottore adună în juru-i tot ce are mai pestilențial politica românească: derbedei cu patalama de parlamentari, lachei, trădători, traseiști, frustrați puși pe căpătuială ș.a.
Despre excepții, oameni de bun simț care au ajuns în partidul lui Ponta, nu vorbim acum. Ei exista. Dar, din păcate, nu vor reuși să schimbe, prin propria lor valoare, nulitatea absolută reprezentată de VVP și cei ca el.
Spuneam că Ponta s-a înconjurat de rebuturile politicii (iertat să fiu pentru pleonasm!). Ei bine, unul dintre cele mai sonore nume este cel al lui Adrian Țuțuianu, ejaculat (sic!) din PSD, individ cunoscut ca un cal breaz pentru gravele derapaje de la bun-simțul elementar, ca să nu mai vorbim de excesele politico administrative care depășesc pe departe limitele admisibile într-un stat de drept.
Supranumit în batjocură senatorul minciunică în primul mandat de senator, lui Adrian Țuțuianu îi plăcea să se împăuneze cu titlul de șerif, pe care lingușitorii din alai i-l susurau neobosiți în ureche. Doar că, bietul de el, în tot acest timp rămânea același politician mărunt și intrigant, fără scrupule, necioplit, avid de putere și bani.
Altfel spus, candidatul ideal pentru o întovărășire politică cu(!) VVP. Senatorul minciunică și plagiatorul mitoman, rețeta perfect adaptată bulversantei scene politice dâmbovițene. Țuțuianu’ și cârlanu’ (a se consulta DEX-ul)
