Adrian Țuțuianu, personaj de folclor, între Bulă și Dorel

Indiscutabil, Adrian Țuțuianu a intrat într-o zodie nefastă. După excluderea din PSD și-a găsit consolarea în ”brațele” lui Victor Ponta, însă Pro România pare să nu încapă orgoliul și ”satura” fostului social-democrat. Fapt pentru care s-a reinventat ca scrib și cronicar al politicii dâmbovițene – intenție nobilă, dacă n-ar eșua în penibil, așa cum a făcut-o Oracolul din Micloșani și în politică!

De ceva vreme, lui Adrian Țuțuianu gura nu-i mai tace/iarba nu-i mai place, somnu-l ocolește și doar la… PSD gândește (n-am găsit altă rimă!). În mod cu totul neobișnuit, senatorul Țuțuianu, coordonator național al campaniei Pro România pentru prezidențiale, este preocupat, a făcut chiar o obsesie, de ceea ce se întâmplă în PSD, nu de activitatea propriului partid. Cum s-ar zice, nu poate să doarmă de grija caprei vecinului!

Reușind contraperformanța de a se face de bășcălie cu fiecare ieșire publică, dl. Țuțuianu dovedește că poate mai mult – sau mai rău, ca să fim corecți.

Atacurile la adresa președintelui CJD, încercările de a stârni zâzanie printre foștii colegi de partid și atitudinea de Mesia al social-democrației dâmbovițene i-au adus d-lui Țuțuianu notorietatea pe care și-o dorea. Doar că DELOC așa cum ar fi vrut! De fapt, cel care se visa stăpân absolut peste județ s-a acoperit de ridicol, devenind un personaj din folclorul urban, undeva între Bulă și Dorel.

Adrian Țuțuianu, politicianul cu tot atâta carismă cât un stâlp de iluminat – și, se pare, cam tot atâta caracter – a primit replici usturătoare din partea celor pe care i-a atacat în epistolele sale.

Ultima (cronologic vorbind) replică la epistolele Oracolului, vine din partea actualului președinte al CJD, Alexandru Oprea, care îi răspunde în același fel: printr-o scrisoare deschisă, publicată pe o rețea de socializare (citiți originalul AICI).

Publicăm în continuare scrisoarea d-lui Alexandru Oprea adresată d-lui Adrian Țuțuianu:

”REPLICĂ

la scrisoarea deschisă a lui Adrian Țuțuianu către membrii PSD Dâmbovița

Am observat că a apărut o nouă modă în spațiul public în ultima perioadă, așa că astăzi vom dezbate puțin și subiectul ”trădător” și ”mizerabil”. Prin urmare, o să vă spun câteva cuvinte despre trădare sau despre Adrian Țuțuianu. Oricum, același lucru. Termenii sunt cuvinte sinonime. Și cum nu pot accepta lecții de moralitate de la un asemenea om, sunt câteva lucruri care trebuie spuse.

Pentru început, am văzut că Adrian Țuțuianu nu se poate odihni nopțile din cauza mea și zilele îi sunt puternic afectate de posibilitatea ca eu să ajung președinte al PSD Dâmbovița și m-am gândit să îi ofer puțină liniște, pentru că, sincer, mi-am dat seama că, după cât se zbate, probabil are nevoie. Dar la fel de probabil este faptul ca această liniște să nu fie ce se așteaptă el să fie, dar cred că a venit timpul să accepte adevărul despre propria lui persoană.

Și dacă bunul simț nu îl folosește decât pentru aparențe și nu îl cunoaște decât atunci când are nevoie de favoruri, în rest fiind lipsit de orice alte scrupule în calitate de conductor de orice, o să vedem cine e adevăratul trădător și, în concluzie, cine este adevăratul Adrian Țuțuianu.

Am ajuns să cred că se trezește dimineața, se uită în oglindă, vede trădare și mizerii, nu acceptă – așa cum îi e caracteristic – și caută vinovații în altă parte. Încă nu a înțeles că ce nu accepți despre tine, sau dacă nu te accepți așa cum ești, nu vei putea deveni un om mai bun, așa cum probabil aspiră în secret.

Să strângi mâinile dâmbovițenilor la diferite evenimente, să îi îmbrățișezi și să le zâmbești cald doar pentru a obține voturi, simpatie și imagine publică nu te face un om mai bun. Pe mulți a reușit să îi mintă frumos, dar pe cei care au lucrat cu el nu.

Dar, să le luăm pe rând. Ultima mizerie marca Adrian Țuțuianu – scrisoarea deschisă adresată ”colegilor” din PSD Dâmbovița. În traducere, omul face, cu nonșalanță, un fel de lobby (influențarea deciziilor politice prin forme de comunicare strategice), o activitate nereglementată încă și, deci, ilegală în România. Ca să înțelegem cu toții, omul este obsedat de cultul lui Napoleon Bonaparte și crede că va putea scrie istorie.

Până acum, a reușit performanța de a-l egala pe Napoleon la ceva. Așa cum conducătorul francez a fost exilat pe insula Elba și nu a putut accepta acest lucru, și Adrian Țuțuianu a ajuns în exil în PRO România și nu poate accepta. Acum încearcă să influențeze membrii PSD Dâmbovița pentru a-l susține pe colegul meu, Corneliu Ștefan, la conducerea partidului doar pentru că privește în perspectivă, ca un bun strateg, cum, de altfel, se consideră, și se gândește că ar fi un adversar mai puțin puternic decât aș fi eu, cel care a îndrăznit să-i spună că greșește atunci când a făcut-o. Așa, revenirea în PSD Dâmbovița ar fi mult mai simplă.

Mai mult, Adrian Țuțuianu crede că trăim în filme, mai exact, în serialul House of Cards, și el e personajul principal, Frank Underwood, care, prin jocuri de culise, schimbă jocul. Știm cu toții că e fan, a spus-o de mai multe ori, dar poate că nu a ajuns la zi cu episoadele. Între timp, Kevin Spacey a fost scos din distribuție, iar Frank Underwood a părăsit scena. Cam așa și cu Adrian Țuțuianu. Probabil așa se și explică frustrarea, gesturile nebunești, tentativele de manipulare cu aparițiile inocente și atitudinea de victimă, puternic promovate în mass-media și printre dâmbovițeni.

Din păcate pentru cei care au crezut că e un om bun, cinstit sau corect, Adrian Țuțuianu nu a fost niciodată o victimă. Se poate spune că victime au fost oamenii care au fost nevoiți să colaboreze cu el, care au lucrat sub presiune, care i-au suportat accesele necontrolate de furie, țipetele, jignirile și, pe alocuri, trădarea. Dacă aveți curiozitatea, întrebați angajații din Consiliul Județean Dâmbovița, întrebați angajații din PSD Dâmbovița. Bănuiesc că nu degeaba oamenii ajunseseră să ia pastile pentru a se liniști după discuțiile avute cu marele conducător Adrian Țuțuianu.

Încă de tânăr, de pe la vreo 24 de ani, a prins gustul meseriei de ”trădător”, pe care a practicat-o constant, fără să se abată de la vreun ”principiu”, până în zilele noastre. Apogeul a fost cu puțin înainte de câștigarea alegerilor ca președinte al PSD Dâmbovița. Nu ne-a împărtășit niciodată adevărul despre acele momente, dar știm că în sufletul lui îl știe, mai ales că își aduce aminte în fiecare dimineață atunci când se uită în oglindă, asta dacă mai are vreun gram de conștiință. A îndrăznit să spună că a văzut caractere îndoielnice din partea unora pe care i-a inventat politic, dar cred că a uitat cum l-a ”răsplătit” pe Ion Stan, mentorul său și omul care i-a dat o șansă și l-a susținut atunci când nimeni nu o făcea.

A îndrăznit să meargă mai departe de atât chiar. Fără nicio rușine, vorbește despre promovarea lipsei criteriului performanței politice în PSD Dâmbovița din prezent. Și dacă tot am ajuns la acest capitol, poate are curajul să recunoască adevărul despre cum a reușit doamna Oana Vlăducă să obțină un loc eligibil pe listele de candidați pentru alegerile parlamentare din decembrie 2016? Și știe prea bine despre ce vorbesc, la fel cum o știu și colegii mei din PSD, dar și omul care a fost cel mai nedreptățit la acel moment.

Mai mult, poate ne explică și cum anumite doamne sau domnișoare blonde, sau mai puțin blonde, au reușit să obțină funcții de conducere în administrația locală fără a fi recomandate de vreun talent sau vreo performanță politică prea mare? Cu respect față de fostul meu coleg Daniel Comănescu, care a fost și va fi un foarte bun conducător al Stațiunii Pomicole Voinești și care este un om bun, de altfel, dar care nu a dovedit că are experiență administrativă sau talent politic nici înainte de a fi înscăunat de Adrian Țuțuianu la conducerea Consiliului Județean Dâmbovița și nici timp de 1 an cât a condus această instituție, situația este aceeași.

Cât despre rezultate înregistrate de PSD Dâmbovița în anul 2016, Adrian Țuțuianu se consideră, din nou, zeu. Nu înțelege că până și zeii sunt ajutați în politică de un context general favorabil mai larg, în cazul de față, de performanțele atinse de PSD la nivel național, nu doar în județul Dâmbovița. Dar atunci a fost atât de atras de setea de putere și de mirajul înaltelor funcții încât nu a clipit când a părăsit Dâmbovița pentru posibilitatea de a ajunge ministru. Ca să nu mai spunem că se visa chiar al doilea om în stat.

Ficțiunea se pare că a ajuns să facă parte din viața lui Adrian Țuțuianu tot mai mult încât, mai nou, a intrat și în rolul lui Nostradamus și face pronosticuri pentru destinul PSD Dâmbovița. Și totul pentru a influența foștii ”colegi” după care încă tânjește să-i devină, din nou, colegi. Colegi pe care i-a acuzat de lașitate, comoditate și lipsă de caracter, dar pe care îi numește, totuși, prieteni. Oameni pe care i-a acuzat că au stat cu capul în nisip în loc să ceară anularea excluderii sale din partid, dar cărora nu le permitea niciodată să ridice capul sau să deschidă gura la ședințele sale. Problema lui Adrian Țuțuianu a fost că nu a înțeles nici până acum că social-democrații de bună credință nu înseamnă să fie slugi unui conductor ahtiat după putere, care consideră că cea mai bună formă de conducere o reprezintă teroarea sau, cum îi plăcea să se exprime, ”parul”.

Cea mai puternică dovadă că tânjește să plece cât mai repede din exilul în care se află în PRO România este declarația potrivit căreia a continuat să discute și să ofere sfaturi multor colegi din PSD Dâmbovița. Să fie oare acest fapt un semn al dezbinării interioare din partid pe care Adrian Țuțuianu o acuză?

Nu în ultimul rând, după rolurile de mare conducător de oaste și vizionar măreț, acum s-a gândit să încerce și rolul de victimă, spunând că a greșit când m-a ”promovat”. După cum îl cunoaștem cu toții pe Adrian Țuțuianu, nu a făcut o greșeală atunci. A gândit strategic. Toate mișcările pe care le face sunt cu atenție calculate. Știa că am îndeplinit unul dintre cele mai grele roluri în partid și am reușit să îndeplinesc sarcini și să ating obiective foarte grele, dovedit, astfel, că sunt capabil să gestionez proiecte importante pentru administrație și nu doar atât.

Ce îl doare pe Adrian Țuțuianu nu este că a greșit. Pentru că nu a făcut nicio greșeală când a lăsat la conducerea Consiliului Județean Dâmbovița un om care știe administrație. Îl doare că a părăsit Dâmbovița pentru a deveni ministru sau ceva mai important, îl doare pentru că planul nu i-a reușit și pentru că am dovedit că pot gestiona eficient proiectele privind dezvoltarea județului. Îl doare faptul că și-a trădat alegătorii, mentorii, oamenii care l-au susținut. Îl doare că a pierdut totul din cauza propriilor ambiții și a intereselor personale.

Din nefericire, toată strategia lui Adrian Țuțuianu – rol de victimă, atacuri la persoană, mizerii aruncate în spațiul public prin pagini sociale ascunse (Detectivul Dâmbovițean) nu reprezintă decât o situație patetică pentru Adrian Țuțuianu, care pătează și ce a făcut bun vreodată pentru acest județ. Dar probabil că rușinea și respectul sunt cuvinte care vor rămâne niște necunoscute pentru Adrian Țuțuianu toată viața.”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *