You are currently viewing Mărturii și monumente istorice în bătaia ignoranței

Mărturii și monumente istorice în bătaia ignoranței

  • Post category:ACTUAL

Ansamblul monumentelor care includ conacele Ghika – Cantacuzino din localitatea Ciocănești este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu cod DB-II-a-B-17420 și cuprinde beciuri din veacul al XVII-lea, o clădire conac de la începutul secolului XX, care în prezent adăpostește căminul cultural și biblioteca, o cuhnie (bucătărie) care nu este identificată în prezent, un parc precum și zidul de incintă.

Aceste importante vestigii nu reprezintă însă un obiectiv de interes pentru autoritățile locale care, într-un mod aproape de neînțeles, nu intervin pentru ca fosta curte boierească Ghika-Cantacuzino să nu devină… o groapă de gunoi. Dacă în trecut comunismul și-a pus amprenta nefastă asupra locurilor istorice prin lăsarea voită spre deterioare și  paragină vreme de mulți ani, astăzi acestea sunt lăsate parcă în mod la fel de voit în „vârtejul deșeurilor”. Deși în alte timpuri aceste clădiri erau simboluri ale civilizației și frumosului edilitar, astăzi  ele nu reprezintă decât o pată rușinoasă pe mandatul administrației locale actuale.

În 2020, ruinele ansamblului Ghika-Cantacuzino și aproape întreg domeniul pe care se situează, s-a transformat întro generoasă… groapă de gunoi a localității. Actualul primar de la Cicocănești, în timpul mandatului său, nu a mișcat un deget pentru a direcționa deșeurile aduse frecvent de localnici pe aceste ruine oriunde altundeva. Este posibil să ne răspundă că fiind zonă privată nu era de datoria lui. Însă, ar putea să consulte legislația în vigoare care arată că:

Potrivit Legii nr.422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice: (2) În cazul în care un monument istoric nu are proprietar cunoscut obligaţiile decurgând din prezenta lege revin autorităţii administraţiei publice locale din unitatea administrativă pe al cărei teritoriu este situat monumentul istoric sau autorităţilor administraţiei publice centrale.Art. 6. – (1) Statul garantează şi asigură protejarea monumentelor istorice în condiţiile stabilite prin prezenta lege.(2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care elaborează strategiile şi normele specifice de protejare a monumentelor istorice, urmăreşte şi asigură aplicarea lor.(3) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi răspund, după caz, de activitatea de protejare a monumentelor istorice. (4) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi instituţiile din subordinea acestora, precum şi autorităţile administraţiei publice locale cooperează cu proprietarii monumentelor istorice, persoane fizice sau juridice, cu deţinătorii şi administratorii acestora, precum şi cu instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale din domeniul protejării monumentelor istorice şi îi sprijină în condiţiile legii.