În ciuda unei perioade de acalmie suspectă în care ne aflăm, virusul COVID 19 este, dacă privim exemplul țărilor intrate deja în etape dramatice, parte din viața și programul cotidian. Chiar dacă în România este încă o oarecare liniște, teama față de ce va urma începe să-și arate primele unde. Mirel Palada realizează, pornind de la experiența altor țări afectate, un prognostic, pe care, îl redăm integral, nu pentru a intra în panică, ci mai ales, pentru a preveni aceste posibile și traumatice scenarii:

O implauzibilă vacanță se lasă încet-încet peste țară, ca un amurg de vară la ora 10 dimineața.

Piața Romană e pustie. Bucureștiul nu mai freamătă de viață. Prieteni pun clipuri video cu traficul din Constanța – aproape inexistent. Din ce în ce mai multă lume stă acasă. Încă nu e nasol. Inimile sînt strînse, lumea e speriată. Dar încă nu sînt morți – deci e ca și cum ar fi o repetiție cu public. Presupun că așa se simțeau europenii în primele luni din al doilea război mondial, în toamna lui 1939 – vestitul “război ciudat”, “drôle de guerre”, cînd parcă nu se întîmpla nimic. Unde e războiul?, ridicau din umeri oamenii atunci. La fel și acum. “Unde e criza?” “Unde e starea de urgență?”.

Falsă liniște. Falsă siguranță. În spatele acestei băltiri, virusul își vede de incubație. Sutele de mii de români întorși din teatrele de operațiuni biologice din Italia și Spania s-au răspîndit prin toată țara. Mii și mii de focare care stau să izbucnească. Mii și mii de bombe care stau să explodeze. În două săptămîni o să înțelegem ce înseamnă puterea funcției exponențiale. Cum, din păcate, italienii au început deja s-o învețe pe propria piele și cum deja încep să simtă și spaniolii. Vom fi mai puțin senini. Vom fi mai înțelepți. Vom fi mai triști și mai trași la față. Vom fi cu mai multe cicatrici în suflet.

Suferința va face diferența. Morții vor face diferența. Spitalele vor fi pline. Personalul medical va fi dincolo de epuizare. Materialele necesare vor fi prea puține, vor începe să se termine.Se va vedea lipsa de pricepere a celor care ne conduc. Uniunea Europeană va ridica birocratic din umeri – fiecare să se descurce cum poate. Firmele comerciale vor fi mîncat din ce rezervă au avut pînă atunci și vor începe să crape. Oamenii vor intra în șomaj. Banii vor fi din ce în ce mai puțini. Va apărea din nou blocajul financiar – de care credeam că am scăpat din 2004 încoace.

O să fie cam nasol. Încet-încet, războiul ciudat va deveni război pe bune. Cu morți. Cu suferință. Cu pierderi. Cu eroi și cu mișei. Pînă atunci, trăim această implauzibilă vacanță, cu soare orbitor, cu străzi pustii, cu liniște și cu familiile adunate în casă, în jurul micului dejun, de parcă ar fi Sărbătorile.

Bucurați-vă de starea asta cît mai e timp. Bucurați-vă de ea pînă nu începe…