You are currently viewing MAJORITĂȚI, MINORITĂȚI, PREJUDECĂȚI – ALEXANDRA MARINESCU

MAJORITĂȚI, MINORITĂȚI, PREJUDECĂȚI – ALEXANDRA MARINESCU

Omul este ființa rațională care, de-a lungul timpului, a dat dovadă de realizări extraordinare. În încercarea de a-și dovedi în permanență că lucrurile se pot întâmpla în așa fel încât nu doar nevoile de bază să-i fie satisfăcute, pe langă îndeplinirea acestora, omul a întreprins întotdeauna activități care să-i bucure atât mintea, cât și inima. Odată cu dorința de a cunoaște cât mai multe au venit și obstacolele care nu doar că au determinat omul să continue căutările, ci – mai mult, au trezit înăuntrul acestuia sentimente latente.
De pildă, descoperirea unor noi teritorii a tras după sine întâlnirea cu noi civilizații, culturi, etnii, religii, obiceiuri și tradiții care, mai devreme sau mai târziu, au trebuit fi acceptate – recunoaștem aici multiculturalismul sau coexistența mai multor culturi diferite într-o societate.
În orice caz, omul nu este întotdeauna guvernat doar de logică și de raționalitate, dese ori intervin emoțiile, educația și convingerile construite în timp. Motiv pentru care, cele mai multe dintre relațiile majorității cu minoritățile sunt în mare măsură rezultatul prejudecăților. Prejudecățile se referă la opiniile sau la atitudinile deținute de membrii unui grup față de alt membru al grupului sau al societății în general. Prejudecățile funcționează în principal prin utilizarea gândirii stereotipice, ceea ce înseamnă gândirea în termeni de categorii fixe și inflexibile. Oamenii își desfășoară antagonismul împotriva unor „țapi ispășitori” imaginari și dau vina pe ei pentru lucruri de care aceștia nu sunt vinovați în mod categoric. Cu adevărat, însă, lucrurile nu se opresc aici, iar discuțiile sunt cu mult mai profunde la o a doua vedere. Această gândire stereotipică duce la discriminare, la un comportament agresiv asupra unui grup minoritar. Însăși actul de discriminare – fie la locul de muncă, în locuință, în fața serviciilor sociale, la achiziția de proprietăți, închirierea de imobile sau la școala ori în spitale, reprezintă un proces social prin care grupurile rasiale sau etnice sunt transformate într-un grup minoritar. Acest proces este adânc înrădăcinat în anumite ipoteze și practici de bază ale societății.
Etnocentrismul este un termen creat de sociologul WG Sumner (1906) pentru a descrie atitudinea prejudiciabilă dintre grupuri. Acestea presupun că atitudinile, credințele, obiceiurile și comportamentele membrilor grupului, pe scurt, cultura și modul de viață al acestuia, fără îndoială sunt superioare și mai corecte față de cele ale altui grup. Etnocentrismul dezvoltă un sentiment de suspiciune cu privire la străini și, de asemenea, o tendință de a evalua cultura altora în termenii propriei culturi – judecând alte culturi ca fiind inferioare. De pildă, multe grupuri religioase cred că au „adevărul” și ca numai acțiunile lor reprezintă calea sigură pentru a ajunge la „adevăr”. Astfel de credințe devin uneori cauza principală a problemelor unei societăți.
Iar dacă am adus în discuție acest termen atât de vast, pentru a întelege mai bine, ordinea firească a lucrurilor ne obligă să vorbim despre majorități și minorități, dar și despre dialogul problematic dintre aceste două părți ale societății. Pentru a combate aceste discriminări și pentru a pune stop abuzului fizic și/sau emoțional asupra minorităților de către grupul social majoritar, organizații din întreaga lume trag semnale de alarmă și promovează toleranța și acceptarea tuturor cetățenilor. Acte normative protejează minoritățile – indiferent de natura lor – și îndeamnă cetățenii să accepte diferențele dintre oameni.
Că nu suntem singuri pe lume, că trebuie să ne comportăm civilizat, că este corect să luăm în considerare și părerea celui de lângă noi, că nu este moral să rănim voluntar sau că trebuie să ne iubim aproapele nu e nevoie să ne spună nimeni, acțiunile atât de numeroase ale celor ce militează pentru toleranță, pentru respectarea drepturilor indiferent de rasă, de religie sau de etnie – vorbesc de la sine. Astăzi, mai mult ca niciodată, oamenii luptă pentru toleranță, pentru acceptare, chiar și cei care, aparent, nu au nevoie neapărată de ea, însă au un frate, un vecin sau o simpla cunoștință alături de care decid să fie. Înainte să judecăm ar trebui ca măcar pentru o secundă să estompăm granițele minorității și pe cele ale majorității și să ne punem cu toții de acord că trăim sub același cer, că respirăm același aer și că zi de zi, același soare veghează peste noi.

 

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște