Fie că îl iubim sau nu, fie că-l simpatizăm sau dimpotrivă, nu putem să nu-i recunoaștem meritele celui care și acum pentru mulți români rămâne imaginea președintelui României ieșite de sub comunism, dar și a Partidului Social Democrat, indiferent cum s-ar fi numit el, din 89, până în prezent. Un politician încă extrem de lucid, care și-a sărbătorit a 94-a aniversare participând la podcastul Avangarda, moderat de fostul ministru al culturii, dâmbovițeanul Ionuț Vulpescu.

„Un președinte, chiar și când nu mai are nimic, încă are Cuvântul. El poate seta agenda publică în funcție de anvergura și temele sale. Relația lui Ion Iliescu cu Puterea nu e însă una cu scaunul puterii. Am văzut și azi forța cuvintelor, atunci când ele poartă ceva mitic, adică ceva de dincolo de cicluri electorale, dincolo de mașini de PR, dincolo de hastaguri.
Iliescu e la fel de puternic azi, ca și în urmă cu 20 de ani, când a părăsit Palatul Cotroceni. Nimeni altcineva nu și-a păstrat credibilitatea și forța după ce luminile albastre ale puterii s-au înnegrit. Ca orice lider, a polarizat: unii l-au iubit și îl vor iubi, alții l-au urât și îl vor urî. Dincolo de argumente. Așa e pe aici, unde totul e între odă și pamflet. Dar unde găsim, în egală măsură, multă bășcălie și lipsă de respect față de orice.
Sunt impresionat de numărul enorm de reacții ale oamenilor care s-au simțit reprezentați de Ion Iliescu și care nu se simt dezamăgiți nici azi de alegerea lor. Oameni simpli și complecși, care caută mereu adevărul și autenticitatea politicii. Care au mereu nevoie de speranță. Sunt în același timp conștient de numărul și mai mare al celor care au citit fără să reacționeze. Pare că le știm pe toate și nu ne mai zgâlțâie nimic.
Fac o mărturie care explică prețuirea mea pentru omul Ion Iliescu: niciodată nu mi-a cerut nimic în schimbul mentoratului și ajutorului lui. E lecția mea politică și umană, e noblețea care mă obligă. În rest, Ion Iliescu e un modern: înțelege la fel de bine lumea veche și lumea nouă, le-a gustat pe ambele, dar a ales să își facă lumea lui.
La un Congres al partidului, în 2010, Ion Iliescu a spus. “Eu am brandul meu”, a scris Ionuț Vulpescu în prezentarea primei părți a înregistrării cu Ion Iliescu.

“Vorba lui Caragiale: sunt vechi, domnule! Dar asta nu trebuie să însemne în mod necesar a fi retrograd, hiperconservator sau inamovibil. În politică, vârstele bat vârsta: partidele ating forme de uzură, trebuie să satisfacă noi așteptări fără a se dezice de sine și de identitatea lor ideologică, instituțiile riscă să ajungă forme fără fond. Pentru vârstă, trebuie să nu faci excese. Pentru vârste, ai nevoie de progrese. E o matematică simplă a vieții. Ca o paranteză, știu că Internetul e plin de meme-uri cu mine, cum că speranța moare penultima sau că am fost văzut la bancă, pentru un credit pe 30 de ani, etc. Pe unele le apreciez, atâta timp cât au umor, adică sunt inteligente. Lumea nu începe cu noi și cu siguranță nici nu se termină cu noi. Valabil pentru orice muritor”, a declarat fostul președinte al României, la Avangarda.

AUTOR: F.S.