Întrebarea nu este deloc retorică, semne ale unei potențiale ”repoziționări” ALDE fiind destule – cu condiția să fie și ochi care să le vadă.

Apropierea unor scrutine importante –  eruoparlamentare și prezidențiale anul acesta, locale și generale anul viitor – determină reașezări de substanță pe scena politică. După ce a gustat din dulceața guvernării, bucurându-se din plin de privilegiile pe care puterea și le-a alocat cu generozitate, ALDE lasă impresia că ar pofti la mai mult!

ALDE, mai ales prin vocile liderilor din linia a doua sau a treia, a demarat de mai multă vreme o campanie subtilă de decuplare a grupării lui Tăriceanu, de fratele mai mare PSD, a cărui imagine publică este destul de șifonată.

Pornind de la principiul care viețuiește doar în politică, potrivit căruia poți apuca rahatul de partea curată, propagandiștii ALDE încearcă să albească imaginea partidului și pe a liderului-locomotivă Tăriceanu, detașându-se subtil de responsabilitatea guvernării din ultimii ani. E drept, CP Tăriceanu are antecedente, a mai reușit în trecut să paseze pe umerii altora responsabilitatea pentru propriile erori cu efecte dezastruoase pentru țară.

Dacă până de curând vocile din ALDE se auzeau doar pentru a proslăvi împlinirile mărețe ale guvernării PSD-ALDE și pentru prea-mărirea celor doi lideri supremi, în ultimele luni, simultan cu apariția unor nuanțe în discursul lui Tăriceanu, liderii din teritoriu au pornit o agresivă campanie de teasing, prezentându-l pe Tăriceanu ca fiind unica alternativă la Iohannis. Mai întâi, militanții ALDE susțineau varianta Tăriceanu în ipoteza desemnării acestuia drept candidat unic al coaliției, pentru ca în ultima vreme să iasă fără reținere în presă cu ideea că Tăriceanu este o variantă mai bună decât orice ar produce PSD!

Cum le-o fi picat asta PSD-iștilor? Nu prea bine, îmi imaginez. Chiar dacă Tăriceanu a stat prudent în spate, lăsându-i pe alții să arunce bomba, elefantul este vizibil de la mare distanță!

”Partidul Social Democrat nu are un prezidențiabil care să aibă aceleași șanse ca Tăriceanu”, declara deunăzi liderul ALDE Dâmbovița, cunoscut ca apropiat al lui CP Tăriceanu. Iar dacă cineva își imaginează că în politică, la un asemenea nivel, un lider de organizație județeană își permite să facă declarații care ar putea arunca în aer coaliția, fără să aibă acceptul de la centru, înseamnă că e naiv… sau nu ar trebui să aibă drept de vot!

În mod cert, Petre Ionel – ca și alți lideri ALDE din țară – nu a făcut decât să ”încerce marea cu degetul”, cum se spune. Nu atât pentru a vedea reacția electoratului – care nu poate uita nici de guvernarea 2005-2008 și criza profundă în care a lăsat țara și nici de dezastruoasa coabitarea cu partidul lui Dragnea în ultimii ani – cât pentru a testa nervii și reacțiile social-democraților!

Putem specula că o astfel de acțiune este preludiul unui proiect de mare anvergură, iar scenariul (de coșmar pentru Dragnea & Co) ruperii coaliției și pierderea puterii de către PSD devine brusc nu doar posibil, ci probabil.

În ce măsură electoratul va înghiți gălușca ALDE, se va vedea la vot. Mult mai aproape și mai interesant de urmărit mi se pare a fi reacția PSD. Vor tolera social-democrații astfel de atacuri – subtile dar mortale – din interiorul coaliției, pentru a nu periclita firava majoritate din Parlament? Vor accepta candidatura unică la președinție pentru CP Tăriceanu? Sau vor reacționa? Și cum? Iată doar câteva întrebări care își vor găsi răspuns curând.

Pentru a pune sare pe rană, să remarcăm că fronda ALDE se sincronizează cu frământările din PSD. În Dâmbovița, spre exemplu, nu cred că cineva ar fi avut curaj să ridice o astfel de problemă, cu Țuțuianu jupân peste județ!

Foto: www.capital.ro