You are currently viewing ”Avem o singură Patrie și o singură viață. Iar România suntem toți”

”Avem o singură Patrie și o singură viață. Iar România suntem toți”

Luciana Cristea, vicepreședinte CJ Dâmbovița, se alătură celor care își exprimă îngrijorarea provocată de inconștiența unor conaționali care, fugind de coronavirus, riscă să transforme propria lor țară într-un focar, cu consecințe devastatoare.

Pornind de la constatarea că în vremurile ”bune”, când câștigau salarii frumoase, românilor noștri le puțea țara lor, pentru ca acum, în vremuri de restriște, să recurgă la tertipuri periculoase doar pentru a se întoarce acasă, Luciana Cristea punctează, într-un mesaj distribuit pe rețele de socializare, că ”spaima morții îi cheamă acasă pe cei care au ales să își abandoneze țara, familia și limba”.

E creștinește să îi adăpostim, scrie Luciana Cristea, dar este românește este să le spunem că au greșit!

„Citesc acum și mă cutremur: diaspora pleacă din zonele roșii ale Italiei și vine în România. Unii ar spune imediat că e dreptul lor să vină acasă. Dar dreptul nostru la viață, unde e? În anii aceștia, în care eu și generația mea am stat în România, am plătit taxele aici, am întemeiat familii aici, tot aici ne-am crescut copiii, am glumit în limba maternă și am plâns tot în limba noastră sau cum ar spune Grigore Vieru, «în aceeași limbă toată lumea plânge», în anii aceștia o parte însemnată dintre români a ales să plece din România. În 2003, guvernul atât de nedrept înjurat de unii – guvernul Adrian Năstase – a semnat intrarea în UE. Libertatea românilor de se plimba, dar mai ales dreptul lor de munci în UE pe salarii mari, era dobândit legal. Înjurăturile nu erau incluse în tratatul de aderarea, dar hoardele de români agresivi și neinformați au fost bine folosiți chiar împotriva propriilor lor interese. Azi, o bacterie nenorocită amenință viața pe Pământ. Spaima morții îi cheamă acasă pe cei care au ales să își abandoneze țara, familia și limba. O durere surdă a locuit în casele lor, în toți anii ei în care ei au absentat. Azi, satul românesc mai trăiește doar din basmele copilăriei noastre și din poveștile bunicilor. L-a ucis nepăsarea semenilor noștri pe care moartea îi fugărește azi prin lume în timp ce ei caută căldura casei părintești. Creștinește este să-i adăpostim și omenește este să-i îngrijim. Dar și românește este să le spunem că au greșit. Avem o singură Patrie și o singură viață. Iar România suntem toți.”

Sursa: Facebook Luciana Cristea