Profesorii susțin că o parte din activitatea didactică uzuală (față-în-față) nu se poate face online/ la distanță, având astfel un impact negativ asupra învățării temeinice. Ei semnalează disfuncții în ceea ce privește următoarele activități de suport pentru învățare: comunicare autentică și relaționare umană (65%), sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare (64%), monitorizarea ritmului învățării (52%), feedback pentru corectarea promptă sau pentru confirmarea achizițiilor (45%), explicații pentru înțelegerea conceptelor, relațiilor, fenomenelor (45%), consiliere individuală (36%).

Pentru lecțiile online, cel mai frecvent profesorii folosesc aplicații simple pentru comunicare cu clasa și individuală (cu fiecare elev) precum Whatsapp sau Messenger (91% – medie de 3,66 pe o scală de 4) sau chiar apeluri telefonice (83% – medie de 3,34) arată cercetarea. Apoi, profesorii mai folosesc resurselor educaționale deschise, cum ar fi site-uri cu informații și ilustrații, biblioteci online, simulări, soft educațional, laboratoare virtuale, muzee virtuale, Digitaliada, LearningApps etc. (medie de 2,82), apoi platformele specializate de elearning (2,6) și aplicațiile pentru apeluri video/ videoconferințe precum Webex, Zoom, Meet, Teams (2,48).

Studiul arată totodată că un procent de 77% dintre elevii cu rezultate bune și foarte bune la învățătură reușesc să parcurgă curriculumul de trunchi comun conform planificărilor preexistente.