Prezența Lui ne eliberează de frică! De la frică la bucurie, de la ascuns la vedere, de la necredință la credință pentru că Hristos vine în mijlocul ucenicilor Săi. Le arată mânile și coasta Sa pentru că aici sunt vizibile semnele crucificării, adică ale Dragostei care îndelung rabdă. Pacea Lui îi face capabili să primească pe Duhul Sfânt și îi transformă în veritabili misionari ai Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu. Ceea ce transformă necredința în credință este vederea rănilor, semnele cuielor și ale Coastei împunse cu sulița.

Oamenii rămân fără grai în fața suferinței și Îl mărturisesc pe Domnul Slavei Cel Răstignit, Mort și Înviat. Necredința, scepticismul, dovezile incontestabile ale realității morții devin, prin Înviere, certitudini ale Vieții. Necredinciosul Toma este, în fapt, cel ce era gata să își dea viața pentru Hristos (Ioan 11, 16). Credința lui are, pentru moment, nevoie de vedere. Dar credința desăvârșită este aceea care nu are nevoie de această vedere, ci de ochii inimii în care se află Împărăția lui Dumnezeu, adică Hristos.

Cuprinși de frică, uităm de Învierea Lui. Ea este cea care deschide încuietorile iadului și ale morții, locuri pline de panică și singurătate. Întotdeauna Domnul vine în mijlocul ucenicilor Săi, dăruindu-le pacea și bucuria prezenței Duhului Sfânt. De-abia atunci, prinzând curaj și plini de zel misionar, se duc să vestească unei lumi cuprinse de frica morții că Hristos a înviat.

Eliberați de cea mai teribilă teamă, creștinii urmează îndemnul îngerului Domnului care i-a eliberat pe Sfinții Apostoli din temniță: „Mergeţi şi staţi drept şi grăiţi poporului în templu toate cuvintele Vieţii acesteia.”(Fapte 5, 20)

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa – Seminarul Teologic Sfântul Ioan Gură de Aur Târgoviște