În fiecare an, la o săptămână după Paști, adică în lunea de după Duminica Tomei, oamenii pornesc spre cimitir. E Paștile Blajinilor.

Anul acesta, însă, porțile cimitirelor sunt ferecate, iar polițiștii păzesc cu strictețe ca nu cumva vreun creștin să se apropie de morminte.

Pentru prima dată în istoria ortodoxiei, între noi și cei răposați s-a strecurat perfid un intrus. Îi spunem distanțare socială. Sau izolare.

În fiecare an, îndeosebi în sate, dar și la oraș, de Paștile Blajinilor e forfotă mare în cimitire. Creștinii vin la mormintele rudelor plecate la cele veșnice. Gospodinele pregătesc  din nou ouă roșii, pască și cozonac pentru a da de pomană pentru sufletele celor răposați.

Nu peste tot forfota are loc luni, ci sâmbătă, înainte de Duminica Tomei, numită în popor Sâmbăta Tomei.

Ziua de după Duminica Tomei nu este doar pentru rudele răposate, pentru a căror pomenire Biserica a rânduit întru pomenire sâmbetele sau Moșii de peste an.

Li se spune Blajini. Dacă sunt ai noștri. Sau Uitații, Neștiuții, Albii dacă numele lor s-au pierdut în curgerea strămoșilor comuni.

În dicționarul limbii române, blajini sunt cei blânzi, buni la inimă. În credința populară, bătrânii noștri au vorbit mereu despre ai ca despre ființele evlavioase care trăiesc departe, la marginea lumii, pe lângă apa Sâmbetei.

Se spune despre ei că susțin stâlpii pământului. Sau că, fără Blajini, lumea s-ar scufunda în haos.

Și pentru că sunt atât de departe de oameni, Blajinii nu știu niciodată când vin Paștile. Află doar atunci când văd plutind pe apă cojile de oră roșii pe care gospodinele le aruncă în Sâmbăta Mare, tocmai pentru a le vesti și lor că se apropie Învierea Domnului.

Bătrânii spun că aceste coji călătoresc zile bune pe ape și că ajung la Blajini cam la o săptămână după Înviere, în Duminica Tomei sau în lunea de după Duminica Tomei.

Se spune că principala preocupare a Blajinilor constă în rugăciunea pentru cei vii. De aceea nu sunt uitați și, o dată pe an, după Duminica Tomei, se împarte pomana și de sufletul lor.

Din credința populară aflăm că, în această zi, în Botoșani, bătrânii dădeau de-a dura ouă roșii în amintirea Blajinilor. Iar în Bucovina, de pildă, se mânca la iarbă verde, unde multe firimituri erau lăsate să cadă pe pământ, întru pomenirea celor morți. Însă, în aproape toată țara, de Paștile Blajinilor, creștinii merg la cimitir pentru a da de pomană ouă roșii, pască și cozonac.

Cunoscut etnograf din Botoșani, având competențe atestate de Ministerul Culturii, Steliana Băltuță a studiat o viață credințele și obiceiurile populare. După cum a precizat pentru Botoșăneanul.ro, data la care sunt pomeniți Blajinii diferă de la o zonă la alta, fapt consemnat în studiile etnografice. Însă, cel mai adesea, Paștile Blajinilor este prăznuit în lunea de după Duminica Tomei.

”Se spune că, atunci când Blajinii au văzut cojile plutind pe apă, au știut că atunci este Paștile lor. Gospodinele strângeau aceste coji de ouă roșii, o parte le dădeau la găini, ca să facă ouă sănătoase, o parte le aruncau pe apă, ca să afle Blajinii că a venit Paștile”.

Cine sunt, așadar, Blajinii? Este vorba despre cei care au fost buni la suflet, liniștiți, blajini, ne spune Steliana Băltuță.

”Ei se roagă pentru noi. Termenul este de proveniență slavă. Blajinii sunt liniștiți, nu știu de viața tumultoasă de deasupra pământului. Și în legendele noastre aflăm despre viața subpământeană, una liniștită, în timp ce cea zbuciumată este deasupra. Ei locuind dedesubt și văzând pe ape cojile primesc cu recunoștință mesajele…”.

Din păcate, vremurile pe care le străbatem pun barieră mai puternică decât orice credință. În aceste zile, porțile cimitirelor sunt ferecate și păzite de polițiști și jandarmi pentru ca nimeni să nu pătrundă către morminte.

Un fapt pe care creștinătatea nu l-a mai trăit.