27 aprilie 2020 – 148 ani de la moartea lui Ion Heliade Rădulescu
Din 1992 până în prezent, instituţia noastră se numeşte Biblioteca Judeţeană „Ion Heliade Rădulescu” Dâmboviţa. Aceasta a preluat numele de la o personalitate culturală marcantă pentru orașul Târgoviște, dar și pentru istoria națională – ION HELIADE-RĂDULESCU.
Astăzi, 27 aprilie 2020, se împlinesc 148 de ani de la trecerea la cele veșnice a scriitorului, filosofului și omului politic Ion Heliade Rădulescu.
”Din perspectiva cuvântului scris, Ion Heliade Rădulescu este creatorul României moderne. Nu există domeniu al istoriei cărţii, de la editură la tipografie, de la grafică la ilustraţia de carte unde să nu-i întâlnim fapta. A înfiinţat ziaristica, a cultivat limba literară română şi a dezvoltat gustul pentru lectură ca nimeni altul până atunci. Nu se cunoaşte o personalitate contemporană a culturii europene care să se fi manifestat ca iniţiator al atâtor domenii, asemenea lui I. H. Rădulescu. În drumul său năvalnic a investit întreaga sa capacitate intelectuală, energie vitală şi resurse materiale.”
ION HELIADE-RĂDULESCU (n. 6 ianuarie 1802, Târgovişte — d. 27 aprilie 1872, Bucureşti), scriitor, filolog şi om politic este considerat unul dintre ctitorii culturii române moderne, iniţiind o serie de proiecte enciclopedice.
Este unul dintre autorii semnificativi ai perioadei paşoptiste.
În 1820, a fost numit, la vârsta majoratului, profesor la Şcoala de pe lângă Mănăstirea „Sf. Sava” din Bucureşti, înfiinţată de Gheorghe Lazăr.
A înfiinţat prima gazetă în limba română tipărită în ţară, intitulat Curierul românesc (1829). Publicaţia a apărut, cu unele întreruperi, până în 1859.
De asemenea, intelectualul a iniţiat o serie de traduceri din literaturile străine („Biblioteca universală”). Este considerat, pentru tălmăcirea unor poezii compuse de Alphonse de Lamartine, Meditaţii poetice dintr-ale lui… (1830), iniţiatorul curentului romantic în spaţiul românesc.
În 1828 a tipărit la Sibiu o Gramatică românească.
În lingvistică, a promovat italienizarea vocabularului şi simplificarea alfabetului chirilic al limbii române, combinându-l cu unele caractere latine, rezultând astfel aşa-numitul „alfabet de tranziţie”.
A redactat, în mare parte, Proclamaţia de la Islaz (documente esenţial al mişcării paşoptiste), citită pe 9 iunie 1848 de către Comitetul revoluţionar din Ţara Românească.
După 1848, a fost plecat în exil în Franţa.
S-a numărat printre membrii fondatori ai Societăţii Literare Române (1866), devenită un an mai târziu Societatea Academică Română, al cărei prim preşedinte a fost între 1867-1870.
Scrieri: Culegere din scrierile lui I. Eliad de proze şi de poezie (1836), Paralelism între dialectele român şi italian sau Forma ori gramatica acestor două dialecte (1841), Souvenirs et impressions d’un proscrit (Paris, 1850), Echilibru între antitezi sau Spiritul şi material (1869).
Sursa: Facebook Multimedia Internet – Biblioteca Judeţeană ” I.H. Rădulescu” Dâmbovița
