Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate şi a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență este neconstituțională, în ansamblul său.

Un aspect important este că decizia CCR a fost luată cu unanimitate de voturi.

Curtea a subliniat foarte clar următoarele aspecte:

– autoritățile statului exercită competențe partajate;

– Parlamentul are competența de legiferare, prin lege organică, a regimului stării de urgență;

– Președintele are atribuția constituțională de a institui starea de urgență și de a pune în executare dispozițiile legale ale regimului stării de urgență, astfel cum acestea au fost stabilite de legiuitor (Parlament – unica autoritate legiuitoare a țării). Legea organică, transpunând art.93 din Constituție, dă în competența Președintelui instituirea, prin decret prezidențial, a stării de urgență, care presupune inclusiv stabilirea măsurilor concrete de primă urgenţă care urmează a fi luate și identificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale al căror exerciţiu va fi restrâns.

– Restrângerea exercițiului unor drepturi nu se realizează prin decretul Președintelui;

– Președintele, acționând în limitele competențelor sale legale, a identificat drepturile și libertățile al căror exercițiu urma să fie restrâns. În schimb, măsurile pe care Președintele le-a apreciat drept ”de primă urgenţă cu aplicabilitate directă” (achiziționarea directă de bunuri de către autorităţile publice, suspendarea din funcţiile de conducere a unor funcționari publici, neînceperea cursului prescripţiilor şi termenelor de decădere, suspendarea prescripţiilor şi termenelor de decădere, suspendarea de plin drept a cauzelor civile și penale, întreruperea termenele de exercitare a căilor de atac etc.) constituie, în mod expres sau implicit, derogări de la legislația în vigoare la momentul instituirii stării de urgență. Președintele a dispus, pe de o parte, suspendarea sau neaplicarea unor dispoziții legale, sau, pe de altă parte, modificarea și completarea unor legi, dispozițiile sale având impact asupra unor drepturi și libertăți fundamentale (dreptul la muncă, libertatea economică, accesul liber la justiție etc.).

Curtea a observat că modul în care Președintele și-a exercitat atribuția legală, cu depășirea cadrului legal, nu este consecința vreunui viciu de neconstituționalitate a actului normativ de reglementare primară în virtutea și în limitele căruia autoritatea publică era abilitată să acționeze. Așa fiind, întrucât nicio dispoziție a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 nu îl îndrituiește pe Președinte să acționeze dincolo de competențele sale constituționale.

Scurte CONCLUZII…

• sunt total neconstituționale pozițiile, exprimate public, ale celor doi reprezentanți ai puterii executive: Președinte și Premier, cu privire la deciziile Curții.
• Da, știu, atunci când CCR emite decizii care nu convin PNL-ului, Curtea trebuie reformată, este politizată, este virusată de PSD, trebuie să se modifice Constituția și, dacă se poate, să fie eliminată această instituție.
• Domnilor guvernanți, controlul de constituționalitate este un element esențial al statului de drept, deci Curtea Constituțională joacă un rol esențial în arhitectura constituțională a statului român.
• Orice manifestare prin care este negat rolul acestei instituții reprezintă un abuz de putere, pe care PSD îl va sancționa politic.

NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE – Art. 16 alin. (2) din Constituția României.