Deschiderea muzeelor e o măsură convenabilă atunci când cauți să deschizi unul pentru tine: altminteri, cine se gândea că după ce i-au ascuns istoria prin care PSD-ul a adus-o în patrimoniul statului, Vilei Florica i se va lua și privilegiul de a fi vizitată de marele public? Opt liberali mascați e un public regulamentar, în fond, în termenii unui grup. Nici nu e nevoie de mai mulți, în vremurile astea! Și opt sunt mulți!

Cu excepția librăriilor de dimensiuni similare hipermarketurilor și a muzeelor, în țara noastră, tot sectorul cultural este în izolare. Romania e țara în care cultura se deschide ultima. Dacă întrebați ministrul PNL al Culturii, vă va răspunde că nu el, ci Constituția a băgat filarmonicile, cinematografele și teatrele în carantină culturală. Știți ce prevede Constituția? Libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale și universale, libertate ce nu poate fi îngrădită. Cum reușește guvernul liberal să nu facă din prevederile potrivit cărora „statul trebuie să asigure stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale și dezvoltarea creativității contemporane” o nouă piesă de muzeu? Dreptul la cultură e un drept constituțional. PNL îl suspendă. ”Stați acasă, dacă vă pasă!” și s-a rezolvat!

Pentru că România e țara în care unii politicieni și-au asumat că ei sunt singurii care trebuie să facă spectacol, gratuit, pentru mase, cinic și imoral, artiștii stau acasă. Pe instituțiile de cultură stă atârnat lacătul indiferenței celor care spun că legea, nu voința lor, e cea care nu îi lasă să facă mai mult pentru cultură. Instituțiile de cultură rămân închise, cu câteva mici excepții: acest fapt este rezultatul discriminării artelor și industriilor creative în mod incompetent de către cei care trebuie să redeschidă marile scene, nu să măsoare distanța care încape, pe ele, între Take, Ianke și Cadîr. Teatrele trebuie redeschise, nu relansate. În locul spectacolelor „drive in”, cultura a primit un mare „lock off”.

De când a debutat pandemia, nimeni, niciodată, nu a pronunțat cuvântul „cultură”. De la guvern nu s-a auzit nici măcar o dată o vorbă în acest sens. Vrem întoarcere la normalitate? Ceea ce descrie normalitatea unei țări și a unei vieți e cultura. Nu ne putem întoarce la ce lăsăm în afara vieții noastre. Nu putem trăi doar în realitatea virtuală! Nu se poate „digitaliza” totul!

Ceea ce e grav și ceea ce e sublim pentru o civilizație își găsește expresia în cultură. Și cât timp unii țin cultura la distanță de societate, se răspândește un virus perfid și ticălos, cu dinamică epidemiologică de natură guvernamentală: anti-cultura.