You are currently viewing Le Monde: Rusia şi Turcia pe cale de a-şi impune „suzeranitatea” în Libia

Le Monde: Rusia şi Turcia pe cale de a-şi impune „suzeranitatea” în Libia

Libia riscă să devină un nou teren de înfruntare regională dar şi internaţională după modelul nefast sirian. Numeroase avertismente sunt formulate în acest sens, iar administraţia americană semnalează sprijinul tot mai consistent furnizat de ruşi mareşalului Haftar, în timp ce Turcia sprijiniă guvernul de la Tripoli.

Există riscul ca Libia să fie împărţită în două zone de influenţă, una turcă şi una rusă. Aceasta este în orice caz opinia unor specialişti care se exprimă în cotidianul Le Monde.

Vladimir Putin, după succesul înregistrat în Siria, intervine acum în Libia unde, trebuie spus acest lucru, occidentalii au preferat să nu se amestece direct pe teren. Mareşalul Haftar se poate baza acum, în încercarea sa de a lua sub control capitala libiană, pe avioane ruseşti pilotate de mercenari ruşi. Guvernul de la Tripoli, recunoscut pe plan internaţional, beneficiază însă de un masiv sprijin din partea Turcilor, care recent au recurs la drone performante pentru a stopa înaintarea lui Haftar.

Le Monde consideră că regiunea cunoscută sub numele de Cirenaica ar putea deveni una controlată de ruşi iar regiunea Tripolitania una controlată de turci. Iar întreaga Libie ar intra astfel sub un fel de suzeranitate turco-rusă.

Le Monde reaminteşte în context că mareşalul disident Khalifa Haftar este sprijinit şi de Arabia Saudită, de Emiratele arabe unite, de Egipt, iar într-o formă mai voalată şi de Franţa.

S-ar părea că Putin a înţeles că îşi poate plasa pionii, cu cheltuieli minime, în regiuni unde americanii nu vor să se angajeze din principiu iar europenii din lipsă de mijloace şi de teama asumării unor riscuri de eternizare în conflict. Kremlinul acţionează în Libia, printre altele, prin intermediul agenţiei de mercenari Wagner, dar în acelaşi timp se consultă cu Ankara. Pe 18 mai Putin şi Erdogan au avut o conversaţie telefonică. Toată lumea spune că nu există soluţie militară la conflictul libian, ceea ce nu-i împiedică pe protagoniştii conflictului să se înarmeze în continuare masiv.