De la întemeierea primei școli cu predare în limba română, în ,,limba maicii sale”, cum spunea Gheorghe Lazăr, în 1818, la București, și până astăzi, figura cea mai apropiată de sufletul copilului, ce pătrunde sfios în universul fascinant și misterios al cunoașterii, rămâne cea a învățătorului.
Doamna sau domnul învățător este farul călăuzitor al micului școlar, este adevărul de necontestat, este blândețe și rigoare deopotrivă, este cel care îl provoacă ,,să devină om”.
În aceste vremuri tulburi, învățătorii și-au arătat măiestria de la depărtare și, în fața unui ecran, au dansat, au citit, au socotit, au colorat, depunând de zeci de ori mai mult efort doar pentru a menține vie și reală lumea școlii, atât de încercată și deseori sacrificată.
Viața mi-a oferit privilegiul de a cunoaște îndeaproape acești maeștri ai școlii, de a le sta alături, de a le fi martor la bucuriile și frământările clasei. Dincolo de greutăți, este profesia care te menține tânăr, viu și efervescent.
Respect, dragi învățători!
Respect, dragi prieteni!
Respect pentru munca, pentru dedicația voastră, pentru iubirea cu care înconjurați copiii! Și nu numai azi, ci în fiecare zi, doar că azi este și cu ,,la mulți ani”!
Prof. Monica Ilie, viceprimar al municipiului Târgoviște