Privilegiul de a ne afla la un click distanță de orice informație pe care dorim să o aflăm vine la pachet cu recomandarea de a o verifica înainte de a o considera reală și mai ales înainte de a o răspândi. Acest îndemn reprezintă, în momentul de față, mai de grabă o responsabilitate a fiecărui cetățean, decât o simplă sugestie a specialiștilor. De ce? Pentru că în ultimii ani România s-a lovit de un val de știri false, menite fie să instige la anumite sentimente, fie să propage, fie să atragă.
Manipularea poporului cu ajutorul știrilor false nu este o întâmplare actuala, ci mai de grabă una cu origini îndepartate, care are loc și în ziua de astăzi. Oamenii consumă ceea ce li se oferă, fară a citi eticheta. Avem tendința de a crede fară a cerceta atunci când vine vorba de materialele publicate în presă, iar acest lucru se datorează încrederii oamenilor în mass-media, încredere provenită din cunoașterea rolului acesteia de a informa corect și de a ține populația de rând la curent cu adevărul.
Din ce în ce mai multe evenimente întăresc ideea că știrile false sunt, de fapt, un tip de cenzură. Fie că se ascund în mod voit informații, fie că informațiile transmise sunt neadevărate scopul este același: de a cenzura. Mediul online permite tuturor să scrie și să distribuie articole fară substanță sau fară o fundație solidă ce poate fi verificată. Mai trist de atât este că din ce în ce mai mulți jurnaliști acreditați, cu o mare putere de influență asupra cetățenilor, transmit si propagă astfel de știri. Care este motivația lor? Unii sunt de parere că aceasta este pur financiară, alții consideră că acest tip de știre are cel mai puternic grad de consum și astfel, numarul mare de cititori ai unui jurnalist îi pot conferi acestuia un statut mai înalt.
Daca știrile false reprezintă una dintre multele forme pe care le îmbracă cenzura, deci daca știrile false = cenzură, atunci de ce nu am putea sa apelăm noi înșine la un tip de cenzură, la un filtru al informațiilor care să ne ajute sa discernem între știrile reale și cele neadevarate? Jurnaliștii consideră că acest fenomen poate fi combătut prin verificarea amanunțită a surselor. Cu alte cuvinte, ori de câte ori citim o știre pe internet trebuie să fim atenți și să căutăm punctul de plecare al informației. Chiar dacă asta necesită mai mult efort din partea noastră, s-ar putea să descoperim că nu tot ceea ce este scris sub titulatura unui renume, este în esență adevărat.
Specialiștii în securitate cibernetică spun că acest tip de cenzurare se face în anumite etape. Inițial „se aruncă” în spațiul virtual o știre falsă căreia îi aducem pe parcurs bucăți de adevăr pentru a nu fi discreditați. Nimeni nu va bănui că pe lângă informația adevărată pe care o transmitem există exagerări, disimulări, omiteri voite ale adevărului sau chiar minciuni grosolane, iar cititorii vor lua textul ca atare.
Atuul de care profită acest tip de știri este cel al răspândirii rapide, dar și al repetitivității. Un alt avantaj al acestor știri îl reprezintă senzaționalul cu care își fac apariția. Pentru că oameni nu dispun de timpul necesar pentru a căuta contextul unei fapte, este foarte ușor să te folosești de cuvinte pentru a răstălmăci adevărul. Te poți ajuta de lucruri inedite pe care cititorii le consumă cu un mai mare interes și astfel poți face dintr-un zvon o realitate a celor ce i-au dat crezare.
Amploarea pe care a luat-o cenzura cu ajutorul știrilor false se datorează feed-back-ului pozitiv. Oamenii înclină spre lucrurile ieșite din comun, neprevăzute; rezonează cu știrile de necrezut, care, indiferent de valoarea de adevăr, ajung sa fie crezute de majoritate. Știrile cu un conținut sută la sută fals sunt rare, însă sferturile de adevăr servite oamenilor intră tot sub umbrela acestui tip de cenzură care pare să aibă deosebit de mult lipici la public. Este de ajuns să sădești o idee în mintea unui cititor pentru ca mai apoi totul sa se amplifice și să se contureze în vederea denigrarii unei persoane, a unui produs, a unei companii și așa mai departe.*

*Subiect dezvoltat în lucrarea de licență intitulată “Cenzura. Rezonanță actuală în spațiul public” – Alexandra Marinescu; Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște