O ALTFEL DE CENZURĂ. CEA A INTERNETULUI – ALEXANDRA MARINESCU

O ALTFEL DE CENZURĂ. CEA A INTERNETULUI – ALEXANDRA MARINESCU

Cenzura internetului reprezintă verificarea și eliminarea, de catre guverne sau organizații private, la ordinul grupurilor de reglementare, a anumitor informații din mediul online. Aceasta cenzură nu există doar la nivel institutional, ea putând fi întreprinsă și de către indivizi – în concordanță cu principiile acestora, de teama de a nu răspunde în fața legi, din dorința de a nu leza. Avem, așadar, de aface cu două tipuri de cenzură in mediul internetului, cenzura instaurată instituțional si cenzura instaurată de indivizi, așa numita autocenzură.

Odata cu apariția acestei noi cenzuri, dar și cu recunoașterea ei de catre majoritatea utilizatorilor de internet, au început să apară atât argumente în favoarea acestui tip de cenzură, cât și foarte multe contraargumente.
Unul dintre argumentele de tip PRO are la bază îngrijorarea cetațenilor adulți cu privire la utilizarea internetului de către minori. Studiile arată că procentele adolescenților care folosesc informația circulată pe net sunt superioare celor ale cetațenilor maturi care pot deosebi cu ușurință comportamentele adecvate de cele neadecvate. Cei mari invocă naivitatea, dar și ușurința cu care pot fi influențați cei mici. Site-urile cu conținut pornografic, dar și cele care promovează conduita violentă sunt cu precădere cele asupra cărora se încearcă atragerea atenției. Utilizatorii maturi și nu numai susțin că accesul pe astfel de rețele este la îndemâna oricui, lucru care ar trebui sa fie reglementat cât mai repede întru-cât contactul cu astfel de informații de tip audio și/sau video poate avea repercusiuni devastatoare; cei ce nu se află încă la o vârstă la care să poată distinge binele de rău, pot dezvolta în viitor comportamente agresive, ori se pot izola de societatea în care trăim.

Aflați de cealalta parte a baricadei, cei ce nu concept o instaurare a cenzurii în cadrul internetului au gasit un contraargument veritabil, acela că, indiferent de vârstă, cetățenilor unui stat democratic nu li se poate îngradi bucuria de a avea un punct de vedere și de a-și exprima opinia prin scris, imagini sau pe cale verbală. Ba mai mult, nici despre dreptului la libera informație nu mai putem vorbi dacă această cenzură iși face apariția, drept fundamental al unui regim democratic. Dorința de a cenzura internetul nu este doar a guvernelor, ci și a unor urilizatori care consideră că în industria mediului online exista multiple categorii de oameni care nu au neapărat intenții bune. De pilda, exista voci care arată cu degetul partidele politice care instruiesc cetățeni să exprime păreri ofensatoare aduse opoziției; oameni aserviți unui partid care răspândesc informație falsă.

Părerile sunt împărțite și fiecare tinde să susțină binele individual, nu pe cel colectiv. Exista totuși argumente care nu pot fi combătute; în mileniul trei pare absurd ca cel care îți aduce scrisorile să decidă pe care ți le dă și pe care nu. În cazul în care apelurile pe care le primim ar fi controlate de către compania telefonică, am porni o revoluție. Și cu toate astea, rămâne să ne întrebăm; dacă scrisorile si apelurile telefonice nu sunt cele pe care le așteptam, dorim totuși să le mai primim? Cam așa se prezină și cenzura internetului, care, făcând o retrospectivă, nu a apărut de azi sau de ieri.*

 

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște

 

*Subiect dezvoltat în lucrarea de licență intitulată “Cenzura. Rezonanță actuală în spațiul public” – Alexandra Marinescu; Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște