Criteriile care stau la baza programului de relaxare/încordare anunțate de așa numitul „Grup de comunicare strategică” de la o stare la alta de urgență, alertă etc. dezvăluie o scară a valorilor la care se raportează cei care fac parte din el. Bisericile sunt puse pe ultimul plan, deși au fost primele închise, întredeschise șamd. Martie, Aprilie, Mai, Iunie și tot așa … Fără Înviere, fără comuniune, fără plânsul de la căpătâiul celor dragi, dar cu un aport considerabil în solidaritatea cu cei mai afectați de această boală. Credincioșii sunt ținuți în hazardul condițiilor meteo de autorități care pretind că au grijă de sănătatea noastră. Restricțiile devin absurde și reflectă indiferența la nevoia oamenilor de Dumnezeu. Ierarhi, preoți și credincioși umiliți printr-o abordare „nestrategică” a unui stat care ar fi trebuit să ofere o viziune coerentă și soluții practice pentru creștinii plătitori de taxe și impozite.
Lacrimi, speranță și rugăciuni sunt oferite unei lumi înstrăinate. Din perspectiva unui om care nu poate trăi fără Biserică, creștinii sunt la terapie intensivă. Ceilalți, așteptând multe fără a oferi nimic, sunt satisfăcuți de acest tratament inuman, deși par cei mai umaniști dintre pământeni. Bineînțeles, o fac discriminatoriu, în numele unor ideologii la modă, pline de cele mai bune intenții în drumul lor spre iadul nesimțirii generalizate.
Sunt vremuri de restriște, în care avem nevoie de mult discernământ. Toți. Puterea de a răbda a creștinilor este mare, dar nu nesfârșită. Pentru a putea distruge un neam e nevoie de a-i lua dreptul la credință și identitate, la educație și cultură. Într-o ordine firească, cele mai rapide soluții ar fi trebuit oferite bisericilor. Aglomerațiile trecute și prezente sunt opera celor care trăiesc doar cu pâine. Pentru cei flâmânzi de Pâinea Vieții nu s-au găsit decât opreliști. Această Hrană nu Se găsește în supermarket, dar dă consistență vieților unor oameni înfricoșați, umiliți și ridiculizați la tot pasul. Ordonați și cu ochii plini de Lumina Celui Nevăzut așteaptă , încă, în arșița și ploaia unor reglementări ce n-au de-a face cu sănătatea lor spirituală sau trupească. Strategic, ar trebui să înghită explicațiile savante ale unora ce nu iau hotărâri afară. În ploaie sau soare, ci la umbra unor competențe indiscutabile.

Pr. Alin Marian Pleșa, profesor la Seminarul Teologic “Sfântul Ioan Gură de Aur” din Târgoviște