Fiecare părinte are în centrul universului său copilul. Suntem extrem de preocupați să oferim copiilor noștri tot ce credem noi ca au nevoie, facem eforturi considerabile ca lor să nu le lipsească nimic, intrăm, astfel într-o competiție în a le oferi zi de zi mai mult: mai multe cadouri, haine, excursii, etc. Există riscul, în timp, ca ei să înțeleagă că acesta este firescul lucrurilor : părinții au datoria de a oferi, iar ei trebuie să primească fără niciun efort personal.
Părinții se află în poziția cea mai bună de a observa ce îl interesează pe copilul lor și de a-i ghida gândurile, emoțiile și energia, de la o vârstă fragedă.
Aud adesea mulți părinți  spunând: ”M-am sacrificat pentru copilul meu, am muncit din greu pentru ca el să facă o școală bună, pentru ca el să facă meditații, pentru ca el să aibă o hrană bună pe masă, pentru ca el să fie sănătos, etc, dar, se pare, că rezultatele nu sunt tocmai cele dorite de mine.” Cred că parinții ar trebui să fie mai atenți la ce–și dorește copilul și nu la ce-și doresc doar ei ca părinți pentru copilul lor.
Toți părinții își doresc reușite pentru copilul lor, își doresc ca el să se descurce în viață, își doresc să devină cineva, își doresc să fie sănătos, fericit, dar, în  timp ce ei se gândesc la ce-și doresc ei pentru copilul  lor, uită, de fapt, ingredientele cele mai importante care îl pot transforma pe copil în învingător: RESPECTUL DE SINE și ÎNCREDEREA ÎN SINE! Acestre două cadouri esențiale nu se pot oferi ca un dat, ci se construiesc în relație cu copilul.
Se vorbește foarte mult despre timpul petrecut împreună cu copilul . De cele mai multe ori, nu durata timpului petrecut cu copilul este importantă, ci calitatea acestuia; atunci când ești cu copilul tău, încearcă să fii doar tu cu el, fă ca acest timp să fie unic, jucați-vă împreună, râdeți împreună, cântați împreună, faceți temele împreună, ieșiți în parc împreună, construiți amintiri împreună. Se spune că, în timp, copilul nu-și va aminti ce cadouri i-ai cumpărat, dar își va aminti cum l-ai făcut să se simtă. Folosiți acest timp pentru a oferi independență copilului pentru a experimenta, a explora, timp în care poți  să-I asculți activ, timp în care poți să-i transmiți copilului tău cuvinte pozitive precum: ”Copilul meu, am încredere în tine, știu că te vei descurca, e important pentru mine cum te simți …”. Aceste cuvinte sunt interiorizate rapid de către copil, mai ales că ele vin din partea persoanelor pe care el le iubește cel mai mult; aceste cuvinte nu fac decât să-l facă mai încrezător în el.
Pentru dezvoltarea încrederii în sine a copilului, este important:
· să-i oferim independență și autonomie, atenție însă, că independența nu implică doar libertate, ci și responsabilitate. În procesul acceptării responsabilității, copilul învață  disciplina și altruismul. Copilul are libertatea de a acționa și de a gândi, dar este și responsabil pentru acțiunile sale.
· să-i oferim copilului responsabilități, dar aceste responsabilități trebuiesc explicate, înțelese de către copil, date cu iubire, cu afecțiune și cu grijă.
· copilul să se simtă acceptat de părinți, pentru că acceptarea din partea părinților este crucială pentru dezvoltarea respectului de sine al copilului. Chiar din momentul în care copilul învață să meargă și să-și coordoneze mișcările, chiar din acel moment, tu, ca părinte, poți să-i transmiți sentimentul de acceptare, de încredere și de iubire. Pentru că tu, ca părinte, ești acolo să-i zâmbești atunci când cade încercând să meargă și  să-l aștepți cu brațele deschise, să se ridice.

. Este important să discuți cu copilul tău și să afli ce este important pentru el, este important să știi să dai atenție cuvintelor spuse de el, este important să înveți să-l asculți.
· Este important să-l înveți ce este conceptul de iubire în profunzimea lui, ce înseamnă să te iubești  și să iubești, ce înseamnă să ai încredere în tine, dar și în celălalt, ce înseamnă să te exprimi liber, ce înseamnă să știi să comunici eficient cu tine, dar și cu cei din jurul tău, ce implică să depui efort, ce înseamnă să-ți antrenezi mintea la adevăratul tău potențial.
· Este foarte important să nu-I compari cu rudele, cu vecinii, cu colegii, cu prietenii de vârsta lui (se va simți nesigur pe sine, atunci când este comparat cu alții). Poți înlocui “uite X a luat o notă mai mare, este mai bun decât tine” cu “chiar dacă ai luat o notă mai mică decat x, sunt convinsă că poți mai mult.” Copilul nesigur construiește bariere în mintea sa, ca un mecanism de protecție, iar aceste bariere invizibile ridicate în minte din cauza sentimentelor de nesiguranță sunt puternice. Un copil nesigur pe sine va reuși cu greu să își dezvolte respectul de sine, iar fără acesta, nu poate ști ce înseamnă să reușească, să iubească, să ofere, și chiar să și-i ajute pe cei din jur.
· Este important să-i oferi cuvinte de apreciere și încurajare, chiar și atunci când copilul obține rezultate slabe la școală; cuvintele de descurajare nu fac decât să dezvolte sentimente de inadecvare în sufletul copilului. Copilul are nevoie să simtă că părințiii îl iubesc pentru ceea ce este și nu pentru notele sau premiile pe care le obține.
· Este important să ai grijă și la ce afirmații faci, mai ales în primii ani ai copilăriei, pentru că în primii ani se toarnă “piatra de temelie” a încrederii în sine (de exemplu, afirmații precum ”copilul meu înțelege mai greu”, ”copilul meu este gras”, ”copilul meu nu este prea deștept – aceste etichete au un efect toxic din punct de vedere emoțional pentru copil.

. Este important să ai grijă și la hiperprotecția pe care o oferi copilului tău, ea nu face decât să-i îngrădească libertatea. Copilul are nevoie să experimenteze și să exploreze, iar tu ca și părinte, poți să experimentezi cum e să ai încredere în copilul tău – în acest fel se pun bazele încrederii în sine de ambele părți.

Violeta Constantin,

Psihoterapeut cuplu și familie, asistent social principal