Între „Noaptea de sânziene” a lui Eliade și „Nopțile de sânziene” scrise de Sadoveanu, sărbătoarea de astăzi este una dintre nopțile lungi ale pandemiei.

De la Eliade știm că „viața n-ar merita să fie trăită dacă, pentru noi, oamenii moderni, ea s-ar reduce exclusiv la istoria pe care o facem. Istoria se petrece în timp, și prin tot ce are el mai bun, omul încearcă să se împotrivească Timpului”. Boala ne-a confiscat bucuriile, carantina libertatea, pandemia încrederea. Avem sentimentul tuturor acestor pierderi pentru că viața merită trăită. Însă personajul lui Eliade avea dreptate: ca om, ai o singură obsesie – „Să scapi de Timp. Să ieși din Timp”. Pentru politicieni, boala e manifestă altfel. Unii se cred deasupra timpului, adică dincolo de el. Puterea le dă sentimentul falsei veșnicii, al locului ocupat pentru totdeauna. Alții se poartă ca și când timpul acesta are momente alese, și numai pentru ei: cicluri electorale, sezoane pentru alegeri, zile pentru campanie. Ambele categorii uită, concentrate asupra intereselor individuale, că deși jocul politic înseamnă a-ți câștiga timp, la capăt de drum, istoria îi scoate în afara ei și a timpului pe toți cei care nu au, de drept, un loc câștigat cu demnitate și onoare în ele.

Pe de altă parte, trăim încă sub semnul Mavrocosteștilor din paginile lui Sadoveanu. Mulți guvernează ca fiind altceva decât cei ce sunt. Destinul celor schimbați la naștere face ca puterea să încapă pe mâinile celor norocoși, nu neapărat pe mâinile celor merituoși, de drept.

Între Eliade și Sadoveanu, politica noastră e un joc de sânziene. Ceva mistic și ceva religios se confundă întotdeauna. Ca de pildă, explicațiile supranaturale pentru eșecul acțiunii politice și credința că doar un miracol ne mai poate isprăvi. În noaptea asta lungă de sânziene, Eliade câștigă: „Poate mai există şi altceva în afară de dragoste. Poate există undeva o posibilitate deschisă miracolelor, un mister ireductibil, un secret pe care nu izbutim încă să-l descifrăm.” Poate că da. Miracolul ca, într-o dimineață, timpul ăsta, al pandemiei sau nu, să îi separe pe cei care încă mai cred că au o datorie față de lume de cei care folosesc lumea doar ca să își plătească datoriile și ceva pe deasupra, a transmis recent pe o pagina de socializare, fostul ministru al culturii Ionuț Vulpescu.