Conform definițiilor, stilul publicistic este stilul funcțional propriu publicisticii, adică al tuturor publicațiilor periodice considerate un mijloc de informare al publicului, în care apar în special articole cu caracter politic, social, cultural, economic.
Conform definiților, textul jurnalistic este un mijloc de transmitere a informaţiei în condiţii specifice, care sunt definite prin precizarea statutului de jurnalist, a relaţiei de comunicare unidirecţională, dar și prin suportul comunicaţional.

Jurnalismul Gonzo este scris într-o manieră evident subiectivă, gazetarul fiind adesea vădit implicat în subiect, iar maniera scrierii la persoana întâi nu face altceva decât să întărească acest stil jurnalistic. Jurnalismul Gonzo tinde să favorizeze un stil aparte și se folosește adesea de experiențe și de emoții personale, străduindu-se în același timp să aibă o abordare curajoasă, în care sunt utilizate citatele, sarcasmul, umorul, pamfletul, exagerarea și uneori chiar blasfemia.

Jurnalismul Gonzo tinde să favorizeze un stil aparte și se folosește adesea de experiențe și de emoții personale, străduindu-se în același timp să aibă o abordare curajoasă, în care sunt utilizate citatele, sarcasmul, umorul, pamfletul, exagerarea și uneori chiar blasfemia. Maniera Gonzo are tendința de a amestecă elemente reale cu elemente de ficțiune în scopul de a antrena cititorul în acțiunea descrisă. Gonzo tinde să favorizeze stilul în defavoarea acurateței, utilizând adesea experiențe personale și emoții pentru a descrie subiectul sau evenimentul prezentat, desconsiderând stilul „rafinat” specific mediului jurnalitic.
Hunter S. Thompson, jurnalist cu o experiență vastă în domeniu, lucrând de-a lungul timpului pentru reviste precum Rolling Stone, Scanlan’s Monthly, Sports Illustrated, Playboy, a fost cunoscut mai ales pentru scrierile sale despre politică, sport, festivaluri muzicale, dar și pentru refuzul său de a fi condiționat de regulile stricte ale jurnalismului obiectiv, inventând astfel un nou tip de jurnalism: jurnalismul Gonzo. Cunoscutul „pumn Gonzo” a fost folosit iniţial de Hunter S.Thompson în demersul campaniei sale din 1970 pentru postul de şerif al localității Aspen, statul Colorado. Ulterior, pumnul a devenit un simbol al lui Thompson, respectiv al jurnalismului Gonzo. Cuvântul provine din irlandeza vorbită în sudul Bostonului pentru a-l descrie pe ultimul om care rămâne în picioare la sfârșitul unui concurs de băut ce durează o noapte întreagă.

Chiar dacă la început acest stil a fost caracteristic articolelor scrise de Thompson, în scurt timp a devenit îndregit de cititori și foarte mulți jurnaliști au încercat să-l folosească. Cu toate astea, inițiatorul a declarat în numeroase rânduri că maniera gonzo nu se potrivește fiecăruia, jurnalistului fiindui necesare ochiul artistic și tupeul actoricesc. Stilul Gonzo înseamnă un stil viu colorat, umoristic, notarea până și a celor mai neînsemnate detalii sau a întâmplărilor bizare, uneori neveridice. O altă trăsătură a jurnalismului Gonzo ar fi aceea că jurnalistul și căutarea informațiilor despre subiect sunt mai importante decât subiectul în sine.

Succesul stilului se datorează scrierii lejere, fără inhibiții, dar și abordării numeroaselor subiecte catalogate drept tabuuri: droguri, sex, violență, manifestații, homosexualitate, religie. Toate aceste teme trezesc sentimente puternice în cititori, iar carisma și exagerarea au făcut din stilul gonzo un tip de jurnalism imitat pe scară largă de numeroși scriitori.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște