You are currently viewing IDEALUL DE FRUMUSEȚE TRAGE DUPĂ SINE MULTĂ SUFERINȚĂ – ALEXANDRA MARINESCU

IDEALUL DE FRUMUSEȚE TRAGE DUPĂ SINE MULTĂ SUFERINȚĂ – ALEXANDRA MARINESCU

Femeile au încercat încă din cele mai vechi timpuri să țină pasul cu moda și să se încadreze în idealul de frumusețe pe care l-a impus societatea la un moment dat. Istoria ne arată că, în mod frecvent, evenimentele importante dintr-o anumită decadă influențează major moda respectivilor ani. De cele mai multe ori, industria fashion designului merge în tandem cu ceea ce se întamplă din punct de vedere social, economic și politic, iar trendurile evoluează, așa cum am menționat deja, contextual cu principalele întâmplări ale vremii.
Începutul secolului trecut este încărcat de astfel de exemple. Belle Époque, așa cum este supranumită perioada de trecere dintre cele doua epoci este caracterizată prin prosperitate, importante descoperiri științifice tronând peste anii acesteia. O a doua revoluție industrială, popularitatea mașinilor electrice și rolul crescând al femeilor în societate face din prima decadă a secolului XX una deosebit de importantă în istoria omenirii. Toate aceste evenimente trăgeau după sine celebrări ale reușitei, iar petrecerile – ținute în casele oamenilor înstăriți – erau multe la număr și extrem de populare. Bineînțeles, păturile societății erau puternic individualizate, iar accesul la astfel de serate, întâlniri la ceai sau dans, nu putea fi permis oricui. Este lesne de înțeles că înalții domni ai societăți veneau însoțiți de domnițele lor, pe care, de unde și numele metaforic al decadei, le priveau ca pe niște accesorii, acestea fiind nevoite să se comporte și să se îmbrace astfel încât să semene mai degrabă cu bijuterii, decât cu ființe umane.
Anii acestei decade nu au fost deloc ușori pentru femei, mai ales pentru cele din înalta societate. Pentru a nu-i lipsi de respect pe bărbați, soțiile făceau tot ce le stătea în putință să arate ca niște mici bibelouri atunci când ieșeau din case. Practicile pe care acestea le foloseau erau uneori inumane, iar una dintre ele este de-a dreptul macabră: ingerarea teniei. De ce? Pentru că idealul corporal al femeii acelor ani era silueta clepsidră. Acest tip de formă a corpului este extrem de greu de obținut, natura oferind-o femeilor extrem de rar. Prin urmare, pentru a-și delimita silueta, astfel încât să capete alura unei clepsidre, femeile refuzau să mănânce zile la rând, înfometându-se până la leșin. Pentru a scăpa de acest obicei, doamnele preferau să înghită tenie vie și să mănânce în mod obișnuit. Tot ce acestea ingerau reprezenta hrană pentru viermele intestinal, care, în timp, creștea și le provoca acestora dureri cumplite, probleme digestive, respirație urât mirositoare și, de foarte multe ori, decesul.

În plus, pentru a-și menține talia de dimensiuni extrem de mici, femeile strângeau legăturile corsetului – de altfel obligatoriu în această perioadă, până la maltratare. Acest articol vestimentar deosebit, corsetul, făcea parte din ținuta zilnică a femeilor, fie că era purtat pe dedesubtul hainelor sau la vedere. Îmbrăcarea acestuia subția și mai mult talia, scoțând în evidență bustul relativ proeminent și șoldurile pronunțate, femeile ajungând la silueta de clepsidră ce reprezenta, în acea vreme, un ideal al frumuseții.

Ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, mixul de materiale, dantela, catifeaua și multe altele din care erau confecționate rochiile femeilor făceau deplasarea acestora, fără susținere, aproape imposibilă. Acesta este motivul pentru care femeile purtau adese ori umbrele – nu pentru a le feri de ploaie, de vând sau de soare, ci pentru a le ajuta să se sprijine.

Pe lângă hainele masive, pălăriile extrem de grele – unele ajungând și la greutatea de 15kg, mănușile lungi până la cot și corsetul strâns pe corp, nu este de mirare de ce femeile erau supranumite femei decor, bibelou sau bijuterie. Delicate și fragile, acestea aveau în permanență tenul palid și lipsit de culoare. Atunci când nu purtau pălării, părul era prins, coafat, iar femeile erau obligate să arate mereu ca niște manechine. Așa cum am menționat deja, femeia nu avea foarte multe de spus, rolul ei, cel puțin în afara casei, fiind mai mult decorativ.

Desigur, atunci ca și acum, practicile pe care le adoptă femeile produc poate la fel de mult disconfort. Idealul de frumusețe impus de societate va fi întotdeauna greu de atins, iar cele ce se vor încadra în tiparul acestuia vor avea mereu de suferit. Femei, nu uitați să vă iubiți!

*Subiect dezvoltat în lucrarea de disertație intitulată “Imaginea femeii secolului XX” – Alexandra Marinescu; Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște