Uneori, e bine să știm când să oprim lucrurile – anumite relații, anumite conjuncturi, anumite patternuri comportamentale disfuncționale. Să știi când să le inchei este un semn de maturitate, de înțelepciune, de alegere curajoasă și asumată.
Nu facem acest lucru din cauza mândriei, a incapacității de a gestiona situația sau a aroganței, ci pentru că ele pur și simplu nu mai duc nicăieri.
Energia pe care continui sa o investești în anumite persoane sau situații din viața ta care de fapt nu-ți mai aduc împlinire sau nu sunt în acord cu cele mai frumoase părți din tine – iubire, frumusețe interioară, evoluție, etc. – este o energie care se pierde și te sărăcește de puterea ta creatoare.
Avem în noi un soi de jertfelnicie – muncim foarte mult pentru a repara, a menține anumite relații, muncim pentru a schimba oamenii de lângă noi ( de parcă ar sta în puterea/responsabilitatea noastră să facem acest lucru!) și nu înțelegem că, de fapt, toată această muncă ne consumă foarte mult și ne ține blocați în niște contexte nefericite care ne generează tristețe, frustrare, sentimentul inutilității, a zădărniciei, uneori chiar boală. Aud foarte des în cabinet regretul de a fi muncit toată viața pentru a schimba omul lângă care trăim și nu înțelegem că această motivație, decizie de schimbare, timpul și procesul schimbării îi aparțin acestuia în mod exclusiv.
Frustrarea, tristețea, suferința de orice natură îți arată, de multe ori, că nu ești pe calea evoluției tale personale sau profesionale și că este necesar să ai curajul de a să fii pregătit să faci anumite alegeri, să schimbi ceva, pentru că de tine depinde, tu deții puterea asupra vieții tale!
Atunci când mergi pe drumul tau, bucuria de a trăi te însoțește permanent… așa că fii dispus să iei anumite decizii, lasă în urma ta zbuciumul interior atunci când știi că ai invățat deja o anumită lecție și mergi înainte cu bucurie!

Violeta Constantin,

Psihoterapeut cuplu și familie, asistent social principal