Iubiri mistuitoare, povești nepieritoare!
Se spune că „omul este ceea ce mănâncă” și dacă ne gândim la Euharistie suntem pe deplin de acord cu aceasta. Dar, tot atât de adevărat este că omul este ceea ce iubește! Devine ceea ce iubește într-o proporție covârșitoare. Unul iubește bunurile materiale atât de mult, încât printre ruinurile sale abia mai găsești ceva spirit! Altul, iubește atât de mult puterea, încât uită de fragilitatea sa și a celor cu care interacționează și devine adesea chinuitor și torționar, nepăsător la suferința aproapelui. Mai este câte unul care iubește atât de mult visarea, încât uită că trăiește aici și acum, ori altul care iubește superficialul, trecătorul și falsa strălucire a lumii, pe care nu o mai vede ca reflectarea măreției și a iubirii lui Dumnezeu, ci numai ca o sursă de trecătoare plăcere, uitând că plăcerea nu are nimic de a face cu bucuria și cu plenitudinea ființei umane, ce numai în Dumnezeu își găsește pacea și desăvârșirea!
Înainte de a ne risipi în alipirea de trecătoare și neesențiale plăceri, ar trebui să nu uităm că trebuie să țesem cu înțelepciune povestea propriei noastre vieți! Să scriem la ea împreună cu Domnul și să iubim ceea ce nu piere niciodată! Sigur, oamenii întotdeauna, ca și pe Dumnezeu, trebuie să-i iubim, neîncetat, nelimitat și fără calcule de niciun fel!
Apoi, să nu uităm că ceea ce ne impresionează cu adevărat la oameni este povestea care, pe zi ce trece ei devin. Nu ceea ce ei fac la un moment dat, nu ceea ce ei au sau nu, nu ceea ce ei par sau încearcă, nu, ci povestea din spatele lor și numai dacă aceasta este în mod real fabuloasă, ei ne impresionează. Iar, fabuloase nu sunt faptele cu rezonanță mitologică sau literară, ci acelea care ne arată bunătate, iubire, delicatețe, compătimire și frumusețe sufletească. Restul, pot fi rentabile, interesante, dar nefolositoare și neimpresionabile decât numai dacă morbul întunericului ne- a luat ostateci!
Prieteniile adevărate sunt miraculoase trepte în nemurire! Delicatețea cu care poți să relaționezi, înțelegerea și bunătatea, iubirea, iertarea și milostivirea sunt creatoare de poveste.
Viața este o poveste impresionantă ce poate fi trăită în mod adevărat numai când avem rostul necesar, înțelepciunea de a iubi ceea ce trebuie și puterea de a deveni povestea minunată ce iese din mâinile lui Dumnezeu, înainte de a intra în poveste!
Pr. dr. Marian Puiescu, Consilier cultural și mass-media al Arhiepiscopiei Târgoviștei
