Femeia se găsește frumoasă, încărcată de mister, curajoasă și în aceeași măsură sensibilă și plină de temeri. A fi femeie poate fi atât binecuvântare, cât și blestem. Îmbrățișarea tuturor lucrurilor mici, aparent neînsemnate, care ne fac să fim femei, dar și acceptarea măreției care vine la pachet cu feminitatea nu fac altceva decât să încununeze lupta predecesoarelor noastre. Într-o lume clișeic numită a bărbaților, femeia își croiește și astăzi, încă din cele mai vechi timpuri, drumul spre reușită.
De-a lungul vremii, sexul feminin a suferit modificări dramatice din toate punctele de vedere, cu atât mai mult la nivel imagistic, acolo unde, cultural vorbind, vestimentația, accesorizarea, poziția în societate, raportarea la masculinitate, apariția acestuia în diferite forme artistice sunt doar câteva dintre aspectele care au făcut din sexul frumos un subiect pe cât de vast, pe atât de controversat. Pictura, acolo unde simbolul este cel ce vorbește asemenea unui personaj literar, dezvăluie femeia în toată complexitatea ei, numeroși artiști reprezentând-o în forme ideale. De pildă, Maurice Denis, avangardist parizian, dar și Piet Mondrian au înfățișat femeia în picturile lor axându-se mai ales pe puritatea și pe inocența acesteia, desexualizând-o. În cealaltă extremă, Rossetti, Whistler și mai ales Delville au transformat femeia într-un tărâm sexual superior, greu de atins, o femme fatale mai departe de ideea de virgină și mai aproape de cea de curvă. În mod semnificativ, fiecare dintre aceste stereotipuri aliniază femeia în strânsă legătură cu natura. Astfel de imagini consolidează ideea că femeia, încarcerată de biologia ei – ca vas nevinovat al forței purtătoare de viață sau ca deținătoarea unei dorințe sexuale incontrolabile și instinctive – este incapabilă să transcende funcțiile și dorințele sale trupești.
Trecutul vorbește de la sine despre evoluția treptată, dar sigură a femeilor, de pildă, despre cum simpla purtare a pantalonului le-a făcut pe acestea să îmbrace încrederea de sine. Momentele marcante ale acestei dezvoltări nu pot fi neapărat puse pe categorii sau ancorate la o dată anume, ci, mai degrabă, putem spune despre acestea că s-au întins pe o anumită perioadă de timp și au dezvăluit, treptat, noi și noi aspecte ale feminității. Un simbol puternic individualizat, omniprezentă în diferite cotloane artistice, femeia a fost întotdeauna considerată nu doar inspirație, ci și sacrificiu sau elogiu.
Cu o forță interioară greu de descris în cuvinte, femeia se reinventează și renaște în fiecare zi. Mame, surori, soții, prietene, toate avem ceva în comun – faptul că suntem femei, iar acest dar minunat nu ne va putea fi luat niciodată. Este de datoria noastră să-l fructificăm, să-l prețuim și să-l apreciem la adevărata lui valoare. Oricât de greu ni s-ar părea că este – în anumite situații – nu se cade să ne considerăm inferioare, să ne disprețuim sau, mai mult, să încercăm să descurajăm, să încurcăm sau să nu oferim ajutorul unei alte femei. Mai mult ca oricând, trebuie să fim unite, să ne susținem. Calitatea de a fi femeie vine la pachet cu responsabilitatea de a fi bună, curajoasă și nu în ultimul rând, demnă.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște