Așa cum știm deja, cadrele medicale sunt cele mai expuse noului coronavirus. Fiecare persoană reacționează diferit la o situație stresantă, dar în cazul personalului medical reacția este mai puternică, fiind primii care iau legătura cu bolnavii, așa că mulți sunt panicați. Este o reacție normală, o reacție firească la amenințare. De asemenea, ei pot să fie mai panicați pentru că sunt expuși la formele cele mai dificile de manifestare a oamenilor, a bolilor, a limitelor sistemului medical. În plus, a purta acel echipament de protecție este incomod, solicitant. Responsabilitatea fiecăruia dintre noi este esențială: cei care pot sta acasă să stea acasă să o facă, să ne protejăm cu tot ce avem, să facilităm accesul tuturor autorităților și desigur, să oprim mesajele critice, agresive la adresa lor. Măcar acum să înțelegem că lupta dintre noi nu ajută niciodată, ci doar respectarea regulilor și solidaritatea.
Nu avem educație psihologică elementară, nu știm să gestionăm o astfel de criză. În astfel de situații, e nevoie în primul rând de o organizare care fluidizează procesul. Oamenii au nevoie ca lucrurile să fie clare, reglementate, astfel că ambiguitatea regulilor îi derutează și îi face pe aceștia să nu le mai respecte.
Avem nevoie să cultivăm atitudini pozitive, a unor mesaje pozitive, dar , mai ales,mai important este să avem încredere în viață. Sistemul psihic, sistemul imunitar la cei mai mulți dintre oameni este suficient de puternic încât să se întâlnească cu dificultatea, inclusiv cu virusul și să facă schimb de informații astfel încât să poată să trăiască unul cu celălalt.
Numeroase studii arată că imunitatea fizică cu imunitatea psihologică sunt mână în mână, deci avem deja două posibilități la îndemână. Prima este să ne protejăm prin expunerea limitată la virus, adică prin această izolare pe care o practicăm cu toții, prin igienă, iar pe partea psihologică avem nevoie să înțelegem că avem forța vitală suficient de puternică pentru a traversa experiențe dificile. Suntem dotați natural cu asta. Apoi avem la îndemână capacitatea de a ne regla emoțiile, capacitatea de a trăi stări bune și avem nevoie să ne expunem lucrurilor bune.
De asemenea este important să fim in contact virtual unii cu alții. Nu e o formă mai puțin impersonală, pentru că depinde de tipul de emoție pusă acolo, iar dacă noi începem să ne privim cu empatie, dacă începem să ne privim cu bunătate și susținere, atunci și această formă virtuală este un pic mai umană pentru fiecare dintre noi.
Da, toate autoritățile au un rol foarte important și sper ca această perioadă să arate chiar și celui mai negativist om cât de mult depindem unii de alții și că niciun om, indiferent de statut, niciun om nu este mai puțin important. Rolul fiecăruia pentru păstrarea sănătății tuturor este foarte important!
Există două tipuri mari de factori de protecție: externi și interni. Desigur, ideal este să avem din ambele categorii, dar rareori se întâmplă asta.Este important să ne bazăm și să ne stimulăm factorii interni: încrederea în forța noastră vitală – pentru că viața este puternică, vrea să se manifeste, încrederea în capacitatea corpului de a rezista și de a se recupera – istoria și știința au arătat acest lucru. Un alt factor intern care ne protejează este responsabilitatea, adică abilitatea de a avea un răspuns potrivit, adaptativ, la ceea ce se întâmplă. Acum este vorba de capacitatea de a respecta regulile care protejează. Este cel mai evident acum că dacă ai grijă de tine, ai grijă de toți cei din jurul tău. Important acum este să nu ne facem rău unii altora. Răul făcut de noi poate fi cu siguranță mai mare decât cel făcut de acest virus. Un alt factor intern protectiv este capacitatea de a regla emoțiile; de aceea, este important să ne ocupăm de emoțiile noastre și să cultivăm o stare pozitivă prin a ne concentra și a cultiva emoțiile pozitive, precum și descărcarea emoțiilor negative.
De ce le e așa teamă unor oameni de izolare?
Aduc în atenție două categorii de explicații: una referitoare la nevoile noastre fundamentale și una referitoare la obișnuințele noastre dobândite în ultimii ani. Prima explicație: izolarea vine împotriva unor nevoi fundamentale ale oamenilor și ale ființelor vii: nevoia de a avea contact fizic, prin intermediul simțurilor, una cu cealaltă și de a se regla în acest fel; nevoia de mișcare, nevoia de explorare, nevoia de exprimare. De aceea, pe termen lung această limitare ar putea genera dificultăți psihologice.
Referitor la al doilea tip de explicație: noi, oamenii, am practicat excesul de explorare prin posibilitățile de călătorie multiple și variate permise de progresul tehnologic. Tot progresul tehnologic a creat iluzia controlului asupra vieții, asupra tuturor ființelor vii. Or, în acest caz, suntem noi acum în interacțiune cu o altă ființă vie, care vrea exact aceleași lucruri ca și noi: să trăiască, să se reproducă și să trăiască bine!
Ce putem învăța din toată această criză?
• igiena este obligatorie, nu opțională;
• toți depindem foarte mult unii de alții, indiferent de rangul social, atât în cele bune, cât și în cele mai puțin bune;
• solidaritatea este regula pentru o funcționare bună și pentru sănătate, nu o excepție;
• educația presupune pregătirea pentru succes, dar că succesul se formează din capacitatea de a trece prin dificultăți, greutăți, pierderi, riscuri și trebuie să exersezi să treci prin ele;
• investiția în sănătate și educație este cea mai bună investiție; atât la nivel personal, cât și social;
• agresiunea de orice fel trebuie limitată, altfel ea se va întoarce împotriva noastră;
• starea de bine începe cu noi, nu cu alții, depinde în primul rând de noi.

Oferim celorlalți ceea ce există deja în interiorul nostru!

Violeta Constantin

Psihoterapeut cuplu și familie, asistent social principal