În curînd, ne așteaptă două momente ale adevărului: deschiderea școlilor și venirea frigului.

Deschiderea școlilor, la mijlocul lui septembrie, va fi prima încercare mare pentru societate. Nu doar pentru cea românească. Și alții trec prin aceleași întrebări grave.

Ce facem cu copiii? Îi mai putem ține încă un an acasă, să ne batem joc de viitorul lor?

Internetul nu e o soluție. Din două motive.

În primul rînd, infrastructural. Nu toți copiii au acces la un Internet suficient de decent din punct de vedere tehnic pentru a putea primi lecții online.

Zonele sărace îndeosebi suferă de această problemă. Decalajul dintre rural și urban, oribil de mare deja, se va adînci și mai mult.

În al doilea rînd, atitudinal. Nici profesorii nu sînt în stare în marea lor parte să gestioneze predarea online. Nici copiii nu sînt pregătiți pentru acest altfel de tip de disciplină. Va fi un haos. Va fi o mare bătaie de joc.

Pe de altă parte, dacă lași copiii la școală, ce se va întîmpla?

În condițiile în care toate graficele ne arată că al doilea val se întîmplă deja și că orice am face nu vom opri covidul pînă nu trece prin majoritatea populației, cel puțin 60%, pentru a ne atinge imunitatea de turmă?

În primul rînd, vom avea de-a face cu riscul cel mare. Copiii să ni se îmbolnăvească și unii din ei poate chiar să moară – deși statistica ne arată că virusul e letal aproape doar pentru cei în vîrstă.

Dar la fel de grav e și felul în care copiii vor deveni vectori de răspîndire a virusului către cei în vîrstă, cei mai expuși la pericol. Poate copiii nu vor păți mare lucru, dar clar vor duce acasă la cei vulnerabili.

Al doilea moment al adevărului va fi cel de la sfîrșitul lui octombrie, începutul lui noiembrie. Cînd vine frigul și toate activitățile pe care pînă acum am reușit să le mutăm afară nu vor mai fi posibile. Interacțiuni sociale: la biserică, la restaurant, întîlniri publice. Accentul pus pe deplasările la suprafață.

Tot ce a fost pînă acum lejer de vară va deveni nasol de toamnă – iarnă.

Frigul ne va băga înapoi în casă. Din nou izolare. Din nou oprirea multor activități economice considerate mai puțin importante. Asta în condițiile în care virozele, gripele au mediu prielnic în asemenea condiții de temperatură.

Ce se întîmplă acum e parfum de iasomie față de prin ce vom trece în doar cîteva luni. Și nu mai putem amîna deciziile.

Stăm în casă? Prăbușim și mai mult economia. De-abia atunci să vezi criză. Ce e acum e mic copil. Nu mai spun că suportabilitatea socială de izolare începe să crape pe la colțuri. Lumea e din ce în ce mai reticentă să continue mascarada.

Ieșim afară și permitem virusului să se vînture prin populație? Clar va crește numărul de îmbolnăviri grave și de morți. Ne asumăm această povară morală?

Marea Britanie și Suedia au aplicat acest model natural, cu anumite prevenții minime. Alte țări sînt mai degrabă adepte ale modelului hiper-precaut. România face parte din ele. Care e mai bun? Cearta e mare. Zgomotul și manipularea, și mai mari.

Un singur lucru e cert. Pînă nu trece boala prin majoritatea populației, criza nu va dispărea.

Și dacă sperați la vaccin, sperați degeaba. În primul rînd, încă nu e gata. În al doilea rînd, și dacă ar fi gata, tot n-o să avem parte de el.

E greu să produci rapid miliarde de doze. Următoarele cel puțin șase luni după ce apare pe piață, vor avea parte de vaccin doar țările bogate și puternice, unde influența geostrategică ține loc de moralitate.

Pînă atunci, singura cale va fi cea naturală. Virusul care trece prin popor cum trece focul prin savana uscată, pînă arde tot ce găsește de ars.

Cei mai mulți care se vor îmbolnăvi vor fi fie asimptomatici, fie o vor duce pe picioare, cu simptome de gravitate medie. Va crește însă clar numărul cazurilor grave.

La un moment dat, el va trece de limita de suportabilitate a sistemului ATI. Nu neapărat infrastructură, cît limita de personal.

Mai ales asistentele medicale, cele care interacționează cel mai mult cu bolnavii din ATI. Acolo e punctul vulnerabil. Nu avem suficiente asistente medicale. Și nici nu putem inventa altele noi așa ușor. Nu mai spun că sînt vînate de țările bogate cu oferte foarte tentante.

În aceste condiții, ce model de risc ne asumăm? Cît de dispuși sîntem la diversele consecințe?

Izolare și blocarea din nou a societății?

Sau creșterea numărului de bolnavi grav și de morți?

Asta în condițiile în care au scăzut alte tipuri de morbiditate. Căci statisticile ne arată că în prima jumătate a anului, în plină izbucnire a crizei Covid, a murit același număr de români ca în prima jumătate a anului trecut.

Întrebări dificile. Nu există soluție. Există doar diverse tipuri de eșec.

PS: Sînt sigur că mulți dintre voi mă vor acuza că nu știu să număr, căci ar mai fi încă un hop, un al treilea moment al adevărului. Alegerile locale din 27 septembrie.

Personal, nu cred că va fi un hop pe bune. Doar un pretext pentru niște spume suplimentare la gură din partea deontologilor.

Alegerile locale oricum se vor ține. Căci liberalii sînt disperați, știu că ăsta este ultimul tren pentru ei. În plus, va fi o vînturare doar de o zi, nu cu mult diferită de felul în care ne expunem atunci cînd ne ducem în catedrala consumului, la hipermarket, să ne fîțîim pe acolo pentru cumpărături alături de alte mii de oameni.

Eu, personal, cred că cei de la putere vor face alegerile locale, indiferent de numărul de cazuri din perioada respectivă. Fiat urna, pereat mundus.

Apoi, cu o fățărnicie specifică celor care își schimbă părerea de la o clipă la alta, vor descoperi dintr-o dată ce periculos a fost la alegerile locale și vor anula alegerile parlamentare din decembrie.

Iar apoi, tot pe baza acestui pretext ipocrit, vor închide țara pe parcursul sezonului rece. O s-o luăm de la cap cu străzi pustii și cu mașini de miliție care ne cîntă imnul la balcon.

Pregătiți-vă pentru șase luni nasoale. Izolați, înconjurați de moarte și din ce în ce mai săraci. Puneți bani deoparte. Puneți bani deoparte…

Ghinion.

Sursa: Facebook Mirel Palada