Viața este o continuă oportunitate de a alege și de a fi ales. La fiecare pas întâlnim diferite variante care ne îndreptă spre ceea ce vom fi în viitor. Problema esențială este legată de cunoașterea și conștientizare realităților de viață, a oamenilor providențiali sau nocivi cu care interacționăm și a alegerilor pe care le concretizăm în bunuri materiale și spirituale, în prietenii scurte sau durabile. Unele sunt benefice, altele distructive. La baza ambelor stă capacitatea, respectiv nevoia omului de a fi rațional și sentimental. Astăzi, omul caută felurite plăceri pe care le consumă relativ repede. Este foarte sensibil, abil, versatil, nerăbdător și tendențios. În egoismul său, crede că poate orice, oricum, oricând și profitând de oricine.
Oare putem forța mintea și inima – aflate uneori în contradicție – să se atașeze, chiar și trecător, de lumea acesta? Nu! Orice ai face, mintea și inima au impulsuri specifice, de aceea trebuie corelate și armonizate. Între aceste coordonate, raportarea la Dumnezeu se face doar prin intelect sau prin inimă?
COBOARĂ MINTEA ÎN INIMĂ – îndeamnă învățătura creștină. Vei afla plăceri inepuizabile, te vei cunoaște pe tine însuți și nu vei fi singur pentru că aici stă începutul iubirii – Dumnezeu. Pe Acesta nu-L poți minți, controla, manipula, forța sau denigra. El te iubește cu adevărat iar tu ești dator, pentru acest fapt, să-L iubești. Dacă vei forța mintea să gândească pozitiv, chiar și atunci când ești dominat de vicii, în urma mustrărilor conștiinței, vei ajunge să-ți provoci anumite trăiri ireale, psihotice, să nu înțelegi corect oamenii și viața. Egoismul și vanitatea îi fac pe unii robi ai propriilor idei. Pentru ei nu contează consecințele faptelor în timp, își induc și provoacă stările de bine, pe care le idolatrizează, sunt neliniștiți și axați pe satisfacerea continuă a orgoliilor.
Supărarea, îndoiala, neputința, neliniştea, deznădejdea, tristeţea sufletească sunt rezultatul alegerilor personale sub influenţa ispititorului neobosit. Acestea nu vin de la Dumnezeu, ci de la diavol, de la natura umană sau de la unii semeni. Oamenii insistă să aibă pentru ei totul, să domine prin pofte și dorințe obscure. Dar tu trebuie să ai inima vie, raţiunile ei să fie pline de iubire, să vezi mai mult decât îşi doresc ei, să înţelegi sensul iubirii proiectat în viitor, concretizat în fapte, nu doar încremenit în clipa prezentă și, mai ales, să nu urăști. Ce se întâmplă cu tine după toate experiențele vieții? Acestea te depersonalizează sau înnobilează? Cine te ajută se jertfește, nu te jertfește. Ia aminte la Hristos care stă pe cruce pentru tine, El e jertfa și jertfitorul, nu tu. Îți cere doar credință, încredere și dragoste. El e salvarea ta, indiferent cât de păcătos ești. În planul lumii, omul vrea doar fluxul, nu și refluxul iubirii. Caută frenetic să se descătușeze de tot răul făcut de el și aruncă vina pe alții. Crede că păcatul e ceva banal, de care scapă facil, ca o dezlegare de șireturi sau o cămașă murdară pe care o aruncă la spălat în cazul fericit sau la gunoi atunci când și-a pierdut mintea și sufletul – sensul existențial. A fi liber, a gândi în consecinţă reprezintă o stare a inimii, nu o ideologie, o simpatie ascunsă și nici un slogan social. Libertatea o dobândești când primești iubirea lui Dumnezeu. Aceasta poate fi un instinct divin, dar implică sui generis mintea și inima, în totalitate. În viață nu poți face alegeri corecte doar cu mintea, pentru că suferă inima, nici doar cu inima pentru că va fi orbită gândirea și va suferi toată ființa ta, ci întotdeauna cu mintea coborâtă în inimă. Asta înseamnă să ai discernământ sufletesc, să deosebești binele de rău, flecăreala de adevăr, închipuirile minții de pornirile inimii. Numai așa goana după fluturi – cum se exprimă poetul Bogdan Amaru – va fi o stare a fericirii și nu o iluzie sau deziluzie a vieții tale, prin care dezamăgești pe cei care au încredere în tine și te susțin. Orbirea sufletească – patologia omului contemporan – este vindecată doar de lumina credinței. DUMNEZEU ESTE LUMINA. Fii și tu asemenea Lui – drept, bun și iubitor – lumină pentru tine și semeni și vei câștiga, fără a pierde ceva sau pe cineva, în orice context și competiție a vieții.

Pr. Prof. Dr. Marin Bugiulescu,
Director al Seminarului Teologic Ortodox Sfântul Ioan Gură Aur, Târgoviște