Toate încep cu o mamă. Anii, căile și bucuriile noastre. Nașterea unui om aduce speranță, iar când acela are misiunea de a deveni „Biserică sfințită și Rai cuvântător”, Dumnezeu ne arată că este Viață. Suntem atât de obișnuiți cu minunea răsăritului unei noi vieți, încât tindem să trecem cu vederea unicitatea momentului. Confundăm biologia cu taina și, plictisiți de atâta frumusețe, ratăm întâlnirea cu delicatețea plină de har a Maicii Domnului.
Anul nou, pentru Biserică, are ca primă dată 1 septembrie. Un nou start pentru anevoiosul urcuș la Cer, acolo de unde S-a coborât El. Ne apropiem de Domnul privind la Maica Lui. Nașterea ei stă sub semnul rugăciunii și a curăției dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana. Nu se împlinește doar cererea lor, ci și cea a unei umanități obosite de moarte. O îndelungă așteptare și o sete teribilă de un nou Început. Speranța că toate pornesc de la o naștere. Că nu poți deveni mamă fără Dumnezeu. Că nici Dumnezeu nu poate deveni om fără o Mamă. Că doar mamele au un simț special pentru Viață.
Întreaga Lui dragoste nu-și putea găsi un loc mai potrivit decât în fiica unor oameni drepți și temători de Domnul. Rămâne o taină perpetuă modalitatea inedită în care Fiul își găsește o cale la inima fiecărui om. Suntem fii nu doar pentru că avem un Tată, ci și pentru că avem o Maică în cer și pe pământ. Oricât de împietriți am fi, ne păstrăm sensibilitatea față de cea care ne-a dat naștere. Iar ea nu-și dă doar propria viață, ci și pe a Lui, înveșnicită în fiecare nou chip de om. Mama este cea mai fidelă icoană a Vieții și, mai înalt, a Bisericii, ca punct de plecare și scop al parcursului nostru terestru. Prin ea se întrevede Cerul și simțim aerul tare al veșniciei care începe aici și se continuă dincolo.
Maica Domnului ne indică precis Calea prin care ajungem biserici vii, însuflețite, ale Dumnezeului Celui Preaînalt. Ea însăși Biserică, ne oferă modelul unei viețuiri plăcute Lui. Unii cred că e de ajuns să afli despre un Iisus lipsit de Mamă și de chip din paginile Sfintelor Scripturi. Adevărul e că existența creștină presupune forța unei Mame care nu doar dă Viață, ci își lasă și inima străpunsă de sabia celei mai amare suferințe: să oferi totul fără a aștepta nimic în schimb. Mama este cea mai completă definiție a Vieții.

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa,  profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „