Bucuria și emoția, care de obicei caracterizează fiecare început de an școlar, vor fi trăite altfel în această toamnă datorită normelor de distanțare fizică determinate de pandemia Covid-19. Noile măsuri legislative, care privesc modul de desfășurare a activității școlare, aduc într-un scenariu fericit, față-în-față, pe elevi și dascălii lor. Această bucurie este așteptată de ambele părți, dar o umbră a posibilelor consecințe planează – cel puțin mediatic – asupra acestui eveniment.
Orice început reprezintă o șansă și o provocare în același timp. O stare de neliniște se conturează atât pentru elevi, cât și pentru profesori, care așteaptă momentele de conexiune prilejuite de procesul didactic. Întâlnirile din cadrul recreației vor fi acum limitate, în perimetrul clasei, cu distanțare impusă, fără apropiere fizică, dar cu siguranță trăite mai intens.
Distanțarea fizică – de 1 metru între actorii educaționali – sau limitată de separatoare, reprezintă oare o apropiere?
Dacă punem în centrul acțiunilor noastre normele și valorile creștine ce transcend spațiul fizic, atunci nu vom avea din punctul acesta de vedere, vreo problemă. Pentru elevii Seminarului Teologic Ortodox din Târgoviște – o şcoală a vocației și a misiunii, care continuă tradiţia instituțiilor de învățământ, prin care s-a format în decursul timpului cultura și spiritualitatea neamului românesc – acest început de an școlar este marcat de noi perspective, de învățarea ca proces continuu, sub toate formele ei. Și acum, ca și în trecut, momentele dificile constituie premisa de a pune în lumină învățătura creștină. De aceea, răbdarea, coerența și conectarea la realitate sunt principalele stringențe prin care se poate realiza cu succes procesul instructiv-educativ, atât în sistem fizic, cât și on-line. Pentru aceasta, avem nevoie de mijloace tehnice și informatice, de cadre didactice formate profesional în acest sens, care să conceapă atractiv lecțiile, indiferent în care scenariu epidemiologic ne vom afla.
Problema educației ține de progres. Acest fapt este evidențiat chiar de etimologia cuvântului de origine latină educo-educare, care înseamnă a alimenta, a îngriji sau a duce, a conduce, a avansa. În aceste vremuri destul de restrictive, instituțiile de învățământ trebuie să ghideze elevii pe calea cunoașterii. Să nu uităm că pentru noi, românii, școala a luat ființă în Biserică, iar educația românească a avut ca piloni de forță învățătura de credință ortodoxă.
În contextul reformelor de tranziție, așa cum sunt definite de specialiști în științele educație, pro-umanismul anunțat de protagoniștii secularizați, dar și posibila restructurare a planurilor cadru de învățământ, îi îndreaptă pe copii către o laicizare a gândirii și a vieții. Aici și acum, strategiile educaționale trebuie să se îndrepte către modelele europene, dar să nu anihileze ceea ce este autentic românesc, adică esența creștină și diversitatea culturală care generează decența intelectuală și religios-morală.
Școală reprezintă un important factor al educației, care transmite informații, conținuturi didactice (proces instructiv-educativ), formează caractere (valori și aptitudini), dar trebuie, în egală măsură, să orienteze elevii pe o cale corectă, insuflându-le puterea pentru competiția cu viața, nu să-i deschidă către o educație care pune în prim-plan omul în toate manifestările lui biologice, ideologice, ateiste, hedoniste, de dragul așa-zisei reforme moderne sau pre-moderne. Un sistem de educație eficient trebuie să aibă o structură puternică, clădită în timp (tradiție) – peste care continuu, tot ceea ce e nou se pliază fără a distruge și, astfel, devine o tradiție dinamică. Asta se întâmplă în marile centre școlare, universitare din Occident. Nu anulează ceea ce au dobândit în timp, ci le valorifică intens. Acest tip de educație este specific instituțiilor teologice românești, în care tradiția are un aspect statornic și, în același timp dinamic, deschis către știință, cunoaște și viitor.
Teologia înseamnă adevăr și speranță, dar mai ales viață. Educația, în sensul deplin și profund, se adresează omului ca întreg, ființă trupească și sufletească și are ca paradigmă pe Mântuitorul Iisus Hristos, Învățătorul cel Bun. Întotdeauna pilonii educației sunt axiologici, puternic ancorați în viață și mai ales îndreptați spre viitor. Numai așa putem realiza o formare durabilă, bazată pe învățătura descoperită de Dumnezeu. Cu ajutorul divin vom trece peste orice dificultate a contextului epidemiologic, dar nu fără implicarea noastră motivată de scopurile nobile ale educației. În această perspectivă, nu vom avea o școală depășită de situație, ci elevi care vor fi peste vremuri. Ei nu trebuie să-și piardă emoția și bucuria tinereții, ci să fructifice la maxim orele de curs, chiar și online, să privească peste timpul pandemiei când vor avea de întâmpinat diverse examene naționale sau ale vieții.
NIHIL SINE DEO! Cu aceste gânduri și speranțe urăm tuturor elevilor un an școlar plin de realizări. Este esențial să nu uităm că ei sunt sufletul școlii și neamului românesc.

PR. PROF. DR. MARIN BUGIULESCU,
Director al Seminarului Teologic Ortodox Sfântul Ioan Gură Aur, Târgoviște.