Mai ții minte când ne bucuram fără rezerve? Când ne îmbrățișam și ne strângeam mâinile? Trăiam din plin viața și cel de lângă noi putea să se contamineze cu râsul sau cu plânsul nostru. Ne puteam plimba prin oraș, iar parcul era refugiul nostru de aer și verdeață. Înțelepciunea celor în vârstă nu era sechestrată și aveam ocazia de fi alături de ei, mai ales, în suferința lor. În amurgul vieții au nevoie de prezența copiilor și a nepoților, să le ofere timpul și sfatul lor.
Nu trebuia să aștepți nimic, nici să ți se dea voie și nici vreun organ al legii să te întrebe politicos unde te duci. Era doar treaba ta. Erai liber să călătorești și să îți cauți liniștea și răstimpul. Să fii tu însuți… Te interesa doar prognoza meteorologică și nu erai asaltat de statistici funebre. Spitalele nu erau un loc unde ai fi vrut să fii. (Cine ar vrea?) Nu cred că știa nimeni câte locuri mai sunt la terapie intensivă. Acum știi. Ești informat și responsabil. Drobul de sare îți poate cădea oricând în cap.
Ne întâlneam la seri de carte și de poezie. Ne delectam cu câte un concert. Mergeam împreună la biserică. Puteam vizita orice bolnav. Nu erau atât de contagioși ca acum. Le puneam mâna pe frunte și ne rugam. Avea un efect extraordinar, iar Dumnezeu zâmbea mai des.
Zici că nu mai suporți, dar nu poți spune nimănui? Probabil mai sunt și alții, sunt sigur. Nu că nu ai crede în boală sau în efortul medicilor de a slava, dar te înfioară modul dictatorial în care îți este confiscată viața.
Îți e dor de cei plecați. Nu, nu mai pot veni. Și ei trăiesc aceeași dramă a unei distanțe transformate în eternitate. Trăiesc din 14 în 14 zile. Îi vezi pe un ecran și ar trebui să fie de ajuns. Nu. Nu e… Dar pe cine mai interesează?!
Nici cimitirul nu-i așa de sigur. Fii vesel și nu te mai gândi la moarte! Sunt unii care îți garantează veșnicia medicală. Ai aprinde o lumânare, nu? Altădată, poate niciodată. Puțin câte puțin îi vei uita. Doar regulile nu poți să le uiți. (O fi dezinfectant în poarta cimitirului?)

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa,  profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „