Nu intenționez în aceste rânduri să abordez subiectul Halloween sau legenda dovleacului lui Jack O’Lantern, ci să accentuez faptul că însușirea lor în lume şi în spațiul românesc este o aberație promovată ca mijloc de educare a tinerilor. Sub o formă mascată de activitate educațională, unii sunt familiarizaţi cu o lume terifiantă, a spiritelor întunericului și a faptelor groaznice pe care omul alienat a fost capabil sa le creeze în decursul timpului. Spațiul electronic, rețele de socializare, lumea întreagă abundă de imagini și momente video care îngrozesc un om cu o conștiință matură, cu atât mai mult un tânăr în memoria căruia se acumulează foarte multe informații care-i determină dezvoltarea psiho-comportamentală.
Comemorarea celor adormiți este un moment de profundă trăire și recunoștință umană, pe care Biserica noastră o exprimă prin pomenirile personale sau de obște din diferite momente ale vieții creștine. Fie că vorbim de slujba parastasului generalizată în ziua de sâmbătă sau de ziua de pomenire a Moșilor, așa cum le cunoaștem din cultul creștin, acestea nu au un caracter înfiorător și nici macabru. În realitate, Biserica este singurul spațiu în care, prin Hristos, cei vii se află în comuniune cu cei adormiți. Această instituție divino-umană leagă generațiile între ele, părinții cu fiii lor, fiii cu înaintașii sau cu frații și surorile, împreună cu toți cei dintr-o rudenie cu ei. Aici vorbim de sentimente sublime, care prin rugăciunea în comun, prin iubirea și credința inimii ce se unește cu Hristos, se amplifică prin empatia exprimată de darurile sau pomenile specifice acestor momente. Ce poate face mai mult decât atât o mamă care-și caută fiul plecat la ceruri sau un fiu care cu deplină recunoștință privește o sfântă cruce pe care e trecut numele părinților sau soțul/soția care păstrează vie iubirea ce l-a întregit ca om. Niciuna din aceste nobile achiziții ale inimii și personalității umane nu se regăsește în evenimentele mondializate de Halloween.
Ce învață un tânăr din manifestările sau simbolismele promovate de Halloween?
Asemenea lui Jack O’Lantern, poate o întâlnire cu diavolul sau o noapte a multor întâlniri permisive prilejuite de falsele credințe: invocarea morţilor, a duhurilor rele și alungarea lor, vrăjitoria, magia, divinaţia – ghicirea viitorului prin semne și scene teatrale care exprimă doar realități demonice ascunse sub pretextul unei protecții a celor care se identifică și participă activ ca personaje reale sau imaginare. Apoi, poate asemenea celţilor care aduceau un omagiu zeului Samhain, stăpânul morţii, în seara de 31 octombrie spre 1 noiembrie, aprind focuri și sacrifică video sau virtual animale sau pe semeni pentru a exprima un curaj nevrotic, imaginar, față de lumea spiritelor rele cu care se luptă.
De ce trebuie să-i familiarizăm pe tinerii noștri cu Halloween-ul și practicile oculte ale jocului cu sufletele morţilor şi cu demonii?
Aparent, pare o activitate educativă, inofensivă, dar, în realitate, mesajul transmis este foarte dur. Se inserează în gândirea și trăirea lor care, prin foarte multe mijloace, sunt pregătiți pentru o lume a realului perceput ca virtual, unde totul este posibil şi permis, mai ales moartea. De la relativismul moral până la eșecul sentimental și psiho-comportamental tinerii de azi, oamenii maturi de mâine, uită de esența vieții – demnitatea de a fi om exprimată prin glasul neadormit al conştiinţei. Astfel, ulterior, vor adera facil la hedonismul indus prin consumul de stupefiante, droguri și alcool, desfrâu și adulter, minciună și ipocrizie, în general, prin practicile imorale specifice libertinajului contemporan care a generat aberația patologică, legalizată de unele state, a anulării propriei ființe prin identitatea de gen.
„DACĂ-ȚI IUBEȘTI COPILUL, ARAT-O PRIN EDUCAȚIA PE CARE I-O DAI!”- îndeamnă Sfântul Ioan Gura de Aur pe fiecare părinte sau dascăl responsabil. De aceea, în contextul contemporan, fiecare vector implicat în procesul de educare a tinerilor trebuie să-i canalizeze către acţiuni care contribuie la împlinirea fiinţei lor, nu la alienare. În sens contrar, nu vor avea parte de o formare armonioasă şi de un caracter moral, care se va definitiva prin auto-educaţie pe tot parcursul vieţii. Numai un om bine educat va învinge diferitele momente ale întâlnirii cu realitatea, în contextul căreia doar cei puternici reuşesc să se bucure de frumusețea iubirii născută şi crescută în lumina credinţei. O educaţie a întunericului terifiant va forma oamenii-monştri, neînfricați de stările paranoice în care trăiesc şi pe care le consideră normalitate. Aşadar, prinţi şi dascăli, aveți misiunea de a creşte şi educa tineretul contemporan în lumina înţelepciunii lui Diogene şi a credinței Sfântului Apostol Petru, nu a dovleacului de Halloween care îi pregăteşte pentru infernul din viaţă şi viaţa din infern.

Pr. Prof. Dr. Marin Bugiulescu,
Director al Seminarului Teologic Ortodox Sfântul Ioan Gură Aur, Târgovişte