Astăzi, mai mult decât obișnuiesc să o fac în timpul săptămânii, am condus câteva ore bune. Prieten de nădejde mi-a fost un post de radio, căruia n-am să-i dau numele, dar despre care apropiații știu că am numai și numai cuvinte de laude. Toată întâmplarea mi-a adus aminte de un pasaj pe care îl scriam cu mai bine de doi ani în urmă și pe care astăzi vreau să-l împărtășesc cu voi.
Radioul este considerat de către specialiști un deschizător al erei moderne. Apărut în anii `20, acesta a facilitat comunicarea și transmiterea informațiilor. De pildă, între cele doua războaie mondiale, telegrafia fără fir s-a răspândit în întreaga lume, inclusiv în regiunile colonizate de atunci, precum India și Africa. Este de reținut faptul că și astăzi, radioul reprezintă mijlocul de informare cu accesibilitatea cea mai mare, el solicitând puține investiții din partea celor care îl folosesc și care, în plus, nu au nevoie să fie alfabetizați.
Un post, o stație radio, se compune minimum dintr-un studio, un emițător și o echipă care să administreze ansamblul. Un studio se poate limita la o cameră dotată cu un microfon, dar există pseudo-stații care se rezumă la câteva echipamente, care emit dintr-o mașină, ori dintr-o locuință obișnuită. În primele decenii ale existenței lui, radioul emitea numai în modulație de amplitudine, era generalist, iar receptorii exacți și statici. În anii `50 au apărut tranzistorul și circuitul imprimat, care au făcut ca aparatele de recepție să fie mobile și ieftine. A apărut apoi radioul FM, de o calitate sonoră superioară și cu o arie de acoperire relativ redusă. Imediat ce guvernul a autorizat-o, emisia FM a permis mărirea numărului de posturi. Tipul de post de radio pe care îl ascultă trei sferturi din populație are frecvență redusă, anume locală. Peste tot în lume au fost create mici stații locale tematice; anii `50 în Statele Unite, anii `80 în Franța și treptat în toată Europa.
Peste tot, la scară națională, există programe care pot fi captate de toți ascultătorii pentru că sunt emise cu o putere mai mare pe unde lungi sau pentru că există o rețea de emițătoare releu. Pe lângă emisiunile de tip concurs, matinal, meteo, horoscp, aproape peste tot se găsesc programe similare: muzică, știri, dar și diverse ancorări în politic, economic, cultural, religios etc. Odată cu trecere timpului, progresul din acest domeniu a împărțit pe categorii multitudinea de radiouri existente pe piață și le-a obligat să-și definească formatul. Astfel, radiourile s-au împarțit în două mari categorii distincte: generaliste și tematice. În funcție de publicul țintă prestabilit, fiecare radio își construieste formatul astfel încât să satisfacă nevoile ascultătorilor. Categoria de vârstă căruia i se adresează fiecare format este de tipul: 15-25, 25-45, 45+.
Evoluția firească a lumii permite acum redarea radioului în mașină, pe calculator, pe telefonul mobil sau pe dispozitive mp3, mp4, ascultătorii apreciindu-l ca mijloc de informare ce realizează o ambianță plăcută. Chiar dacă la apariția televiziunii se anunțase moartea radioului, o jumătate de secol mai târziu, el se prezintă bine, ba mai mult, face față și internetului, dușmanul momentului am putea spune – de vreme ce acesta permite redarea fragmentelor muzicale preferate oricând, oriunde, atât timp cât avem o conexiune de internet disponibilă.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște