Castele conservă între zidurile lor povești medievale cu voievozi și regi, ce ascund legende a căror veste a traversat în goană hotarele, castele care au văzut lupte sângeroase, intrigi sau povești de iubire nemuritoare… Toate aceste semne ale istoriei țării, care se înalță din piatră de stâncă și care dau încă și mai mult șarm acestor locuri, merită să fie trecute pe lista noastră atunci când vrem să luăm o pauză de la tumultul cotidian.

Castelul Peleș din Sinaia, județul Prahova

Desemnată drept cea mai importantă clădire istorică din România, Peleșul te va întâmpina cu un hol maiestuos, cu lambriuri din lemn de nuc și o arhitectură interioară atât de minuțioasă încât cu greu te vei abține să nu încerci să o atingi. Detaliile cu care au fost îmbrăcate Sălile de Arme, Sala de Muzică, Sala Maură și obiectele de o neestimată valoare reușesc să subjuge chiar și cel mai nematerialist spirit budist.

Dacă Peleș a reușit să scape de maniile comuniste pentru distrugerea în masă a clădirilor, indiferent de valorea acestora, asta se datoarează numai dibăciei muzeografilor. Într-una dintre puținele vizite ale soților Ceaușescu la castel, li s-a spus că o ciupercă periculoasă se aciuase în structura clădirii, așa că interesul a scăzut subit, iar clădirea a fost scăpată de orice pericol.

Castelul Bran, județul Brașov

Castelul este un loc unde legendele sunt vii, unde realitatea a fost transfigurată, pentru că oricât ai încerca să te lupți cu morile de vânt și să încerci să dovedești  că niciun vampir nu a locuit aici, că Vlad Țepeș nu avea nimic în comun cu un sugător de sânge și că nici măcar nu era voievod în Transilvania… nu vei avea nicio șansă.

Acest castel-cetate aflat la 30 de km de Brașov a fost ridicat acum mai bine de 600 de ani de către sașii din Scaunul Brașovului, cu mâinile și resursele proprii. Datorită înălțimii la care a fost construit, ca mai toate castelele de teapa lui, obișnuia să servească drept punct de supraveghere al cetății.

Acest castel mic și romantic ți se va înfățișa învăluit în farmec și istorie și greu te vei abține să nu-ți închipui cum treceau cândva strămoșii de altădată, prin toate tunelurile, scările și ușile nu prea înalte, cu rochiile foșnind la contactul cu podeaua sau torțele luminând calea.

Castelul Corvinilor din Hunedoara

Poate vei fi auzit de el mai degrabă sub denumirea de Castelul Huniazilor.

Această construcție medievală, actualul rod al muncii de secole, își deschide poarta de lemn în sunetele unui scârțâit înfiorător. Trebuie menționat că ocupă un falnic loc 2 în topul celor mai înspăimântătoare clădiri din lume. Ridicat de Iancu de Hunedoara, într-o stâncă, la malul unui pârâu, vizita castelului o să te transpună fără ca măcar să-și bată capul, într-o poveste înțesată de prințese, călugări și cavaleri medievali.

Castelul Banffy, Bonția, județul Cluj Napoca

Mai mult ca sigur că ai auzit de Banffy sub numele de Electric Castle pentru că din 2013 se petrec acolo scene și muzică care l-au făcut celebru peste hotare.

Arhitecturile baroc, renascentiste, romanice și neogotice ale acestei construcții sunt atât de spectaculoase încât a fost denumit „Versailles-ul Transilvaniei”, fiind deopotrivă cunoscut drept „cel mai bântuit loc din România”. Se spune că fantomele făptașe care bagă vizitatorii în sperieți ar aparține de drept celor care au murit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când clădirea a jucat rolul de spital militar.

Aflând câte ceva despre istoria castelului, vei putea spune că a trecut prin foc și pară, fiind incendiat și jefuit în timpul războiului, transformat în CAP în timpul comunismului și niciodată întreținut, folosit drept depozit de materiale de construcție și câte și mai câte. Atâtea a pătimit această bijuterie transilvăneană încât, în 1999, a migrat ca un fulg de pasăre pe Lista celor 100 Cele Mai Periclitate Situri din Lume. Norocul lui a constat în faptul că Prințul Charles l-a luat sub oblăduirea lui și a susținut restaurarea lui.

Castelul Sturdza din Miclăușeni, județul Iași

Iată un castel care nu mai aduce cu nimic a dragoni și prințese, ci te transpune în perioada „de epocă” românească a anilor 1900. Te întâmpină de la intrare un ghid cum nu se poate mai simpatic, care cunoaște ca în palmă istoria castelului și care nu se arată defel reținut în a ți-o prezenta în nuanțe de accent puternic moldovenesc.

Castelul a fost construit de familia Sturdza, una dintre familiile românești bogate, cu descendențe seculare nobile și una dintre puținele care își permiteau să îmbrace modele occidentale la începutul secolului 20.  Castelul Sturdza o să-ți înfățișeze o categorie de personaje ale lui Caragiale care își schimbau de două ori pe zi ținutele comandate de la Paris și care răspundeau cu „biensûr, on mange dans quelques instants”, când erau întrebați despre ora mesei.

Castelul Bethlen Haller, Cetatea de Baltă, Alba

Dacă „Bethen Haller” nu-ți spune cine știe ce, „Jidvei” sigur îți va capta atenția, mai ales că, în prezent, castelul aparține companiei de vinuri, ceea ce înseamnă că o vizită aici o să se lase negreșit cu o degustare din licoarea mai sus numită.

Decorat pentru a reda atmosfera medievală, costrucția te îmbie la frumos și eleganță. Viața castelului a fost  zbuciumată, iar construcția a fost începută în secolul 16. A aparținut mai multor familii nobile, a fost donat, a fost pierdut la cărți, renovat, transformat în unitate de șampanizare pe vremea comunistă, renovat din nou, iar astăzi, în sfârșit, putem spune că duce niște vremuri bune, dulci. Adăpostește în septembrie Festivalul Național „Strugurele de aur” și, deși nu este deschis publicului, poți cere participarea la o degustare în grup dacă te strângi cu câțiva prieteni.

Castelul Regal de la Săvârșin, județul Arad

Castelul Regal de la Săvârșin, una dintre primele proprietăți ale familiei regale, împreună cu povestea lui, e un loc care nu trebuie ratat. Restaurarea din secolul trecut a fost făcută cu tot sufletul de către Regina-mamă Elena, dar a fost confiscat familiei regale în 1948. În 2007 au început eforturile de restaurare ale castelului. Familia Regală, în colaborare cu specialiști în domeniu, dar și cu sute de meșteri zidari, fierari, dulgheri etc. au lucrat cu sârguință și pasiune timp de 8 ani pentru a reface măiestria clădirii și pentru a da un exemplu societății românești.

Ceea ce înduioșează cel mai abitir este faptul că localnicii – ardeleni cu inimă de aur- au oferit tot soiul de obiecte proprii de mobilier vechi pentru decorarea proprietății în restaurare.

Cetatea Făgărașului, Făgăraș, Brașov

Primele mâini care s-au pus pe treabă pentru a ridica Cetatea Făgărașului erau mâini care mișcau în 1310 și care se trezeau dimineața cu scopul de a înălța un edificiu care să protejeze Transilvania de năvala tătarilor și otomanilor.

Deținând acoperișuri asemănătoare Sibiului, din cele care se disting prin celebrele ferestre asemănătoare ochilor mijiți ce veghează printre gene, Cetatea a aparținut cândva soției domnitorului Mihai Viteazu. Vorbim despre o medievalitate românească ce abundă de farmec și povești și care este înviată, în parte, în prezent, datorită gărzii îmbrăcate în costume autentice și purtând armuri de secol 17.

Dar nu putem spune că cetatea a avut norocul să vadă numai baluri și fast de-a lungul existenței sale. Nici vorbă și probabil că i s-au și chircit oareșcum pereții la vederea torturilor câtorva sute de nenorocoși care și-au găsit aici sfârșitul. Fecioara de Fier este unul dintre obiectele care nu se spetesc prea mult ca să dea fiori pe spate – această cușcă medievală sinistră înghițea condamnații și îi ataca printr-o suită de ace și cuțite destinate să le străpungă organele fără a-i ucide imediat. În unele cazuri, agonia durerii și așteptarea morții putea dura până la două zile.

Castelul Cantacuzino, Bușteni, județul Prahova

La o aruncătură de băț de Castelul Peleș, mergând nu mai mult de 2 km, Cantacuzino își deschide porțile pentru a te primi în parcul grandios, pavat cu alei, dichisit cu cascade și fântâni arteziene și spunându-ți povestea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați români ai secolului 19. Atât de bogat era, încât i se năzărise o aroganță supremă: să acopere casa și pavajele grădinii cu monede de aur.

În mod cât se poate de clar și răspicat, pe fațada principală a clădirii, întâiul stăpân al castelului scrie cu literă de lege: „Eu Gheorghe Gr. Cantacuzino, cu soția mea Ecaterina, născută Băleanu, clădit-am acest castel întru amintirea străbunilor și pentru adăpostul urmașilor”.

Nu mai vorbim că, pe lângă vitralii halucinante, scări de marmură, șeminee, uși sculptate în stejar și alte asemenea abundențe și belșug, în Holul de Onoare există picturi înfățișând membrii familiei Cantacuzino. Și de parcă toate astea n-ar fi fost de ajuns să dovedească ce era în inima lui Cantacuzino când se gândea la familia lui, a mai alcătuit și o colecție a blazonurilor familiilor de boieri înrudite cu familia Cantacuzino.