Ținerea Sâmbetei îi împiedica pe profesioniștii Legii să vadă suferința unei femei gârbove. Timp de 18 ani ascultase predici frumoase, dar nimeni nu reușise să o vindece. Așteptau un Mesia după chipul și asemănarea lor, care să-i mulțumească printr-o purtare perfect legală, dar nu duhovnicească. Un Dumnezeu acomodat înțelesurilor lor sărace și ipocrite, Care să-i lase în pace pentru a-și putea respecta obiceiurile lor pioase. Înalt slăvit doar de mânioșii mai mari ai sinagogilor și făcut inaccesibil suferinzilor unei întregi lumi îmbolnăvite, El continua să privească cu milă la bolnavii ce nu-și pierduseră nădejdea recuperării lor. În opinia fățarnicilor, vindecarea trebuia programată minuțios, fără a le fi deranjate sensibilele sentimente fals evlavioase. Înțelegeau odihna ca indiferență și sărbătoarea o vedeau ca dominând povara greu de suportat a bolii. În toate acestea, Domnul Vieții a eliberat o femeie din neputința de mai privi în sus, la Tatăl nostru cel din Ceruri.
Erau împlinitori ai Legii, dar împotriva Celui ce a dat-o. Grijulii cu boii și asinii lor chiar în zi de Sâmbătă, erau dezinteresați total de semenii lor neputincioși. Sănătoși tun, nu reușeau să își ridice ochii din Cărțile Sfinte. Le știau pe de rost, dar asta nu-i ajuta să vadă o femeie gârbovă, să-i înțeleagă suferința, să fie oameni adevărați.
Suntem în ajun de Moș Nicolae. Un sfânt iubit de toți, mai ales de cei cu inimă de copil, el a înțeles că binele trebuie făcut cu smerenie și discreție, fără a umili pe nimeni. De sute de ani, milioane de copii sărmani se îmbogățesc peste noapte, omul devine Sărbătoare pentru că Dumnezeu a venit în mijlocul unei lumi împovărate de reguli. Nu-i vindecăm pe ceilalți prin cuvinte frumoase, ci cu fapta Iubirii care ne ridică din înțelesurile sărace ale Legii de orice fel. Bunătatea Sfântului i-a inspirat pe cei cu inimile deschise către drama celuilalt. Se furișează în toate casele pentru a oferi daruri. Este atent și prezent, săturând pe cei flămânzi, îmbrăcând pe cei goi și salvându-ne miraculos din grelele încercări ale vieții cotidiene. Ar fi trist să le furăm bucuria celor mulți și necăjiți, mici și mari, de a-l aștepta, priveghind. Chipul lui blând, asemenea bunicului copilăriei noastre, este, de fapt, Chipul Celui pururea îndrăgostit de oameni, Cel Care a redat unei bolnave bucuria de a sta dreaptă și a-L slăvi pe El. Cu această bucurie, vă urez un sincer: LA MULȚI ANI!

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa,  profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște ” Sfântul Ioan Gură de Aur „