Puterea… Atât de îmbietoare și stimulatoare de imaginație plasează pe cel ce o iubește ultimativ în penumbra înțelesurilor profunde ale propriei umanități. Sub imperiul celor mai bune intenții, creează acea aură mistică pentru cel care dorește binele tuturor, chiar împotriva libertății lor. Otrava ei se insinuează discret în fiecare cuvânt sau gest amăgind, deopotrivă, și pe autor, dar și pe naivii ce se lasă în voia unui astfel de „binefăcător”.

Iubită pentru privilegiile oferite, dorința de a domina îl răsplătește pe adulatorul ei cu un portret amplificat absurd și ireal. Mirat de cele mai multe ori că oamenii inteligenți nu se lasă ușor impresionați de această efigie măreață, își ascunde cu abilitate impostura intelectuală și morală. Se lansează într-o adevărată cursă împotriva adevărului pentru a-și impune minciunile convingătoare. Se găsesc destui care să-i joace în strună, lăudându-i belicoasele porniri.

Puterea îmbolnăvește. Este mai contagioasă ca orice virus și îi face pe mulți să-și piardă mințile. Nerăbdători să o preia rapid, convinși deplin de legitimitatea lor, cei de pe margine așteaptă momentul cel mai potrivit. Plini de soluții, se văd deja salvatorii unei lumi ce nu-i înțelege pe deplin. Glasul de sirenă al puterii e irezistibil și transformă mulți necunoscuți în vedetele de carton ale clipei. Istoria, însă, asemenea unei site, cerne măruntele vanități ale unor dictatori cu aer de vedetă.

Da. Cineva trebuie să conducă, să inspire și să se sacrifice fără a aștepta vreun cuvânt de laudă din partea contemporanilor naivi. Un astfel de destin are în capăt Crucea, expresia cea mai înaltă a felului în care ar trebui să dispunem de putere. Evitată și de neînțeles pentru cei obișnuiți cu victorii facile, Ea pune la încercare orice dragoste ce se vrea dezinteresată. Ea însăși este o biruință, un stindard, ce oferă adevărata direcție tuturor slăbiciunilor noastre însetate de putere. Ne-am îndepărtat de mult de aceste înțelesuri creștine, predându-ne fără discernământ tuturor căilor prin care am putea ajunge deasupra tuturor. Înțelepciunea-i confundată cu abila viclenie, iar spectatorii muți ai tuturor luptelor pentru un tron se lasă sacrificați inutil pentru interesele altora.

Nu ne (mai) recunoaștem neputința pentru că ne e teamă și de umbra noastră. Curajul de a spune că-i împăratul gol a rămas o poveste de adormit copiii.

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa,  profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște ” Sfântul Ioan Gură de Aur „