Ieri seară m-am delectat cu o imagine din mediul online. M-am amuzat atât de tare încât, pentru câteva secunde, am uitat că textul din imagine este extrem de apropiat de realitate și cumva, m-am exclus din ecuație fără să mă gândesc că, în egală măsură, și eu și toți ceilalți trăim ghidați de lozinca pe care urmează să o dezvalui în rândurile următoare și care, desigur, se regăsea în imaginea care mi-a dat, mai târziu, de gândit.
“Îmi place că ne comportăm ca și cum finalul anului va coincide cu sfârșitul pandemiei. Ne comportăm de parcă anul 2021 va șterge din memoria tuturor anul 2020.” Și, după câteva minute, mi-am dat seama că într-adevăr este așa. Nu știu dacă asta are legătură cu nevoia noastră disperată de a ne agăța de ceva, de a spera că lucrurile se vor întoarce la cum erau, în ciuda tutror statisticilor și contrar tuturor așteptărilor specialiștilor. Ideea e că întotdeauna ideea de nou început a coincis cu renașterea, reinvntarea noastră – cel puțin în teorie, dacă nu și în practică. Într-un fel sau altul, sărbătorile de iarnă vin cu nerăbdarea unui an nou mai bun, mai bogat, mai plin și mai îmbelșugat de sănătate, de iubire, de liniște sufletească și de realizări pe toate planurile.
Chiar și curățenia de iarnă, cea de dinaintea Crăciunului, simbolizează pregătire atât pentru Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, cât și pentru anul ce va urma. Noi, oamenii, suntem ca o primăvară. Nerăbdători să renaștem, să înflorim. Un început de an ne trezește simțurile, ne găsește încărcați de gânduri și de planuri pentru viitor, îmbibați de încântare, recunoscători, harnici, curați, veseli și plini de speranță. Mă gândeam, n-ar fi bine să fim așa tot anul? Ce-ar fi să ne comportăm așa pe tot parcursul celor doisprezece luni?
Voiam să vă mai spun ceva – zilele astea sunt plină de inspirație crăciunistică. Îmi vine să scriu doar despre Sfânta Sărbătoare și despre nimic altceva, motiv pentru care vreau să îmi cer scuze în prealabil pentru articolele luniii decembrie. Când scriu e vineri, 18 decembrie, șapte zile până la Craciun. Am în minte doar bradul meu frumos și luminat, mirosul de cozonac, mini-vacanța de iarnă și bucuria deschiderii cadourilor.
Apropo, tot pe internet citeam zilele trecute că aprinderea lumânărilor în această perioadă a anului simbolizează aprinderea speranței în sufletele oamenilor, iar fumul ce se ridică la cer are ca simbol înălțarea gândurilor bune, a rugăciunilor și a nădăjduirii că anul viitor va aduce cu el zile senine ca fumul, va fi lipsit de probleme iar sufletul celor ce vor trege pragul următorului an va fi lin și ușor. M-am gândit să aprind, anul acesta, mai multe ca oricând. Nu doar în luna decembrie, ci pe tot parcursul celor doisprezece luni.
Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.
