În adiere de colind și sărbătoare Se apropie de oameni Pruncul cel fără de ani. E vreme de bucurie și cânt. Păstorii și îngerii aduc doxologie lui Dumnezeu ce ne privește cu ochi senini de copil. E greu să nu răspunzi unei astfel de priviri ce ne învăluie cu infinită dragoste. Maternitatea Sfintei Fecioare ne dezvăluie minunata Naștere după trup a Fiului Celui Preaînalt prin lucrarea dumnezeiescului Duh. O iubire de dincolo de lume se revarsă peste umanitatea slăbită de păcat și de moarte și o învie pentru o nouă viață. Colindele străbune redau cu fidelitate învățătura Sfintei Biserici despre Hristos. În versuri simple, dar de o profunzime cuprinzătoare, ne oferă priveliștea celei mai curate bucurii. Importanța evenimentului provoacă spontaneitatea colindei. Oamenii simt nevoia să împărtășească bucuria acestei vești extraordinare: Hristos S-a născut! Ce poate fi mai surprinzător ca să afli că Dumnezeu îi colindă pe oameni. Îi vizitează căutându-Și loc mai ales în inimile lor. Și cel sărac, și cel bogat, învățați și neînvățați, oamenii respiră cu voioșie dumnezeiasca bucurie. Atinși în cea mai intimă fibră a sufletului lor, dăruiesc din multul sau puținul lor. Se gândesc la cel sărman, la nefericiții unei lumi plictisite să mai ajute.
Steaua, magii, păstorii, îngerii, Maica Domnului cu Pruncul aflați în Betleemul fiecărui suflet creștin sunt protagoniștii incontestabili ai colindelor. Ele sunt fidele textelor biblice și liturgice. Aduc Biserica în casele oamenilor cu glasuri inspirate de colindători. Timpul capătă alte dimensiuni când se umple de cânt și devine sărbătoare. Ajungem și noi pe ulițele Betleemului, iar Împărăția lui Dumnezeu se înfiripă înlăuntrul nostru atunci când le ascultăm cu inimile deschise.
Cântul colindei ne poartă spre noi înșine și spre aproapele nostru. Devenind Omul prin excelență, Hristos ne oferă imaginea cea mai completă a aproapelui. Fiind o Taină așa de mare, colindele nu epuizează Nașterea Domnului, ci o învăluie în cele mai frumoase armonii. Taina se cere a fi cântată, nu explicată. Nu se adresează rațiunii, ci inimii capabile să iubească un Dumnezeu atât de bun și să se facă sălașul Împărăției Lui. Acolo încape un întreg univers.
Ascultăm colinde cu drag. Ne aduc aminte de copilărie, de tradiții vechi, de cozonaci și de bunici. Pruncul Iisus ne aduce aminte de propria noastră copilărie. Ne întoarcem cu drag acolo pentru că e curăție, adevăr și lumină. Nimic nu poate umbri bucuria unui copil. Toți îi acordă atenție și îi zâmbesc. Cel mai cunoscut Copil al tuturor timpurilor nu e străin de copilăria niciunuia dintre noi. Când Mântuitorul Se naște, ne naștem și noi, iar Maica Lui devine și Maica noastră. Nimeni nu rămâne orfan, singur și sărman. Peștera devine cer, iar lumea un colț de Rai.

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „