Ultima săptămână de muncă a fost extrem de obositoare, mi s-a părut mai lungă decât a fost ea de fapt și, poate mai mult ca niciodată, am așteptat weekendul cu o nerăbdare ieșită din comun, dar care totuși îmi este specifică. E chiar ciudat să o numesc „ultima”, ținând cont de faptul că, fiind cu mult mai norocoasă decât alții, pentru mine a reprezentat prima săptămână de lucru din noul an. Desigur, un factor extrem de influent al acestei oboseli care s-a acumulat în cele doar câteva zile de muncă a fost faptul că după o perioadă destul de lungă de relaxare, de excursii la munte, de lenevit în pat până la ore târzii și de lipsa unui program foarte bine stabilit m-am întors la serviciu și am dat piept cu un crunt adevăr: până peste câteva luni bune, concediul rămâne doar o amintire plăcută.
Revenind la ceea ce se vrea a fi subiectul articolului de astăzi, aș vrea să vă spun că oboseala unui job full time vine în primul rând de la volumul mare de muncă și, în al doilea rând, de la situațiile și, bineînțeles, de la oameni peste care dai, zi de zi, încercând să-ți faci treaba. Da, unii oameni au talentul acesta de a stoarce din tine și ultima picătură de spor!
Printre picături și ducând niște acte într-un alt birou am avut vineri parte de o conversație ce mi-a dat de gândit. Până aici, nimic nou. Cumva, ne-am obișnuit ca majoritatea articolelor mele să fie gânduri la ceas de seară, avute în urma unor discuții, întâmplări zilnice sau povestiri din tot felul de amintiri sau din experiențe. Cum vă spuneam, atât eu, cât și celălalt participant la conversație am ajuns la concluzia că, cel puțin pentru noi, caracterul moral primează în fața științei. A se înțele prin știință faptul de a avea cunoștiințele necesare pentru domeniul în care activezi. Desigur, extrem de importantă este această pregătire, acest cumul de informații, însă, cumva, am fost de acord că în cazul unei lipse de acest fel există întotdeauna posibilitatea de a învăța. Pe de altă parte, atunci când, ajuns la o vârstă înaintată, nu ai principii și nici valori morale după care să te ghidezi în viață, lucrurile tind să se îndrepte într-o direcție tragică.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.