Pandemie, sau nu, cu sabia lui Damocles pendulând pe deasupra capului, românul nu se dezice. Păi cât de rea ar fi situația, cum să treci peste ea, dacă nu faci un amărât de chef acolo, să-ți îneci amarul, dacă se poate chiar la aceeași masă cu niște autorități, care ar trebui să asigure respectarea legii? Ce amendă, ce risc, ce boli? Psihicul e important, iar în casă psihicul se alterează văzând cu ochii.

Te uiți și te crucești ce puhoi de lume se tot înghesuie, de la începutul anului, prin stațiunile montane. Sute de metri de cozi la telecabină în Poiana Brașov, pârtiile de pe Valea Prahovei sufocate de turiști, chiar și în timpul săptămânii, de drumurile de acces în stațiuni nici n-are rost să mai vorbim, deja ne-am împăcat cu gândul că e „risc profesional”. Cumva se face că nimeni nu vede, nimeni nu aude, nimănui nu-i pare nimic ciudat când vede „desfășurarea de forțe”, pe vremea molimei.

Serviciul Salvamont România a semnalat pe pagina de Facebook că weekendul care tocmai s-a încheiat a fost cel mai încărcat ca număr de solicitări din acest sezon rece. Peste 80 de apeluri, prin care se solicita intervenţia de urgenţă a salvamontiştilor, au fost înregistrate la Dispeceratul Naţional Salvamont doar în ultimele 24 de ore. Alte zeci de apeluri au fost primite pentru informații despre diferite trasee turistice din zona montană şi despre starea pârtiilor din domeniile schiabile.

Te uiți prin mall-uri, supermarketuri și prin terase și mai că-ți vine a crede că totul a trecut, că am revenit la normal și viața își urmează cursul firesc

Numai școlile au rămas împietrite, de parcă ar fi cele mai primejdioase focare de îmbolnăvire de pe Terra. Că nu de pe mărfurile pipăite de zeci de oameni în fiecare zi se ia Covidul, nu din magazinele înghesuite, nu de prin terase, ci din aerul respirat de copiii, care stau cu măștile pe față și care și-au petrecut puținele pauze în care școala a fost redeschisă, în toamnă, la distanțe de cel puțin un metru unul de altul. Generația de sacrificiu s-a devansat cu o generație și a fost aruncată în fața monitoarelor și gadgeturilor de unde cu greu va mai fi dezlipită, afundându-ne și pe noi, în același timp într-o societate de sacrificiu.

Nu că i-ar păsa cuiva că doar, așa cum tocmai povesteam, românul se mulțumește cu pâine și circ, prea multă carte nu-i priește că, dacă începe să gândească, devine primejdios și cine știe ce idei îi vin?!

Autor: A. G.

Foto: Digi Tv