Sunt câteva momente în care, sub nicio formă, nu putem renunța. Ne vine greu să mai rămânem în acea zonă de confort, cum i se mai spune. E nevoie de rugăciune și strigăt, de lacrimi și de puterea de a-L recunoaște pe Cel care e mereu lângă noi. Boala, îndemonizarea, neputința de a mai face noi înșine ceva ne pun în situația ca alții să o facă pentru noi. Când nu mai avem puterea de a ne ruga, de a ne închina și de a merge în urma Lui, intervine cel/cea care ne iubește dincolo de cuvinte.
O mamă nu poate fi niciodată refuzată. Ea nu cere nimic pentru ea, ci doar pentru copiii ei. E cazul cananeencei care, văzându-și fiica în suferință, trece granița propriului ținut și a religiei pentru a cere ajutorul. O asemenea credință se naște în inima celei ce nu mai are nicio speranță de la oameni, a omului care e în stare de a îndura orice umilință pentru a-și salva copilul.
E plină lumea de strigătul multor mame pentru copiii lor. Un strigăt în fața căruia nimeni nu rămâne indiferent: nici oamenii, nici Dumnezeu. El străbate tenebrele suferinței și ale morții și răscolește și cele mai împietrite inimi. Mama e singura capabilă să înțeleagă de neînțelesul. Nu renunță niciodată și crede ceea ce nu poate fi crezut. Cananeanca ne oferă cea mai frumoasă lecție despre nădejde și răbdare. Demonul și chinul fiicei sale sunt, de fapt, ale ei. Cea care i-a dat viață nu poate suporta teribila dramă a propriului copil. Suferința naște multă speranță, iar credința smerită, multă înțelepciune.
De multe ori pare că nimeni nu ne aude. Suntem convinși de inutilitatea efortului de a ne înălța vocea pentru că, atunci când oamenii nu mai pot, se face liniște în jurul lor. Toți își văd de drumul lor și, Însuși Dumnezeu pare că Își urmează nestingherit Calea. Dar ecoul este puternic și lacrimile neputinței răscolitoare.
Iar dacă o credință cât un grăunte de muștar poate muta munții, ce poate face una mare, care stârnește admirația lui Dumnezeu? Vindecă acolo unde s-a pierdut orice speranță. Și toate acestea, pentru că fiecare om are o mamă care strigă în urma lui Dumnezeu.

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște ” Sfântul Ioan Gură de Aur „