Nu știu dacă faptul că mi-am ales facultatea nu doar cu inima deschisă, ci și cu dorința arzătoare și cu speranța de a învăța și de a mă dezvolta atât pe plan personal, cât și pe plan profesional, însă eu mi-am dorit din tot sufletul să simt fiecare etapă a acestui ciclu de învățare din viața mea. Am mers la cursuri, m-am pregătit pentru examene, am fost implicată în activități extra, am demonstrat că pot, că îmi place și că o să reușesc. Motiv pentru care, la sfârșitul celor trei ani de studiu am ales să continui cu masterul și, păstrând o rețetă similară, am încununat și acei doi ani la fel de triumfătoare, cu o lucare la fel de bună și cu la fel de multe bucurii. N-am să mint, dezamăgirile au fost și ele prezente, sesiunile lungi, examenele grele, nopțile nedormite, profesorii exigenți, materiile mult prea necunoscute mie, însă am dus la bun sfârșit acele etape. Astăzi, profesez doar din pasiune, pe bani puțini, ca pentru mine, ca pentru o retrăire a momentelor din facultate, care, într-un fel sau altul, mi-aș fi dorit să dureze mai mult.
De ce am vrut neapărat să menționez cele de mai sus? Pentru ca nu de puține dăți am văzut în jurul meu cum ajung unii să aibă titulaturi impozante, cum trec alții prin facultăți – clasic – ca gâștele prin apă. Mai mult de atât, ajung în funcții pentru care este necesar să ai anumite cunoștințe, și, surpriză, pe care nu le au. Nu doar asta mă enervează, ci și faptul că mai toți din jur mă întreabă când am de gând să mai fac încă ceva, încă o facultate, poate un doctorat. Câteodată refuz să mă obosesc să le răspund. Prefer doar să dau din cap și să schimb subiectul. După terminarea facultății am înțeles că atunci când alegi să urmezi o formă de învățământ superioară trebuie să ai în vedere câteva lucruri. De pildă, o lucrare de disertație presupune cercetare, inovație, o opinie bine argumentată, cu dovezi, nu doar cu păreri personale (cu toate că în anumite subiecte acestea nu-și au locul deloc). În altă ordine de idei, nu este suficient ca tot ce faci să reprezinte un rezumat la ceva ce s-a scris deja.
Cred că acesta este cel mai solid argument atunci când vine vorba de întrebările referitoare la începerea studiior. Știți? Eu consider că meseriile de preț nu sunt neapărat în birouri, ci în barăci de cizmari, în magazine mici, din care cumpărăm pâine, în mâinile celor ce muncesc pogoanele. Doar pentru că nu a trecut prin facultăți, nu înseamnă că un țăran nu bate oricând un tânăr ce tocmai a terminat inginerie și protecția mediului în agricultură. De ce? Pentru că la școală nu faci practică, pentru că pe teren te confrunți cu situații despre care abia auzi la cursuri.
Cum ar spune englezul, overall, e bine ca din toate pe care le faci, să înveți măcar câte ceva. Inclusiv din facultate, nu neapărat de la ore, dar măcar din timpul pauzelor. Ne lovim zilnic de informații noi, pe care trebuie doar să le culegem, să le cernem și să le folosim în avantajul nostru – indiferent de locul din care le luăm.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.