In fiecare an pe 24 februarie romanii de pretutindeni sarbatoresc Dragobetele. In mitologia romaneasca, Dragobete era zeul tineretii, al veseliei si al iubirii. Dragobetele este un personaj transmis din generatie in generatie de la vechii daci, transformat mai apoi intr-un protector al tinerilor si patron al iubirii.

Conform unor legende populare, Dragobetele este chiar fiul babei Dochia, un tanar chipes si iubaret care obisnuia sa seduca toate femeile care ii ieseau in cale. Totusi, in zilele noastre, Dragobetele reprezinta pentru romani simbolul suprem al dragostei autohtone.

Cea mai populara traditie de Dragobete ii strangea pe fete si baietii in fata bisericii. Acestia mergeau sa caute flori de primavara prin paduri. Fragii infloriti erau pusi in lautoarea fetelor in timp ce erau spuse cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti.” Fetele si baietii se strangeau si vorbeau in jurul focului care se aprindea pe dealurile satului.

La amiaza, fetele mergeau inapoi in sat, iar baiatul caruia ii cazuse draga o urmarea. Acest obicei de Dragobete se numeste zburatorit. Daca si fata il placea, atunci il saruta sub ochii tuturor. De aici provine expresia „Dragobetele saruta fetele!”. Acest sarut simboliza logodna acestora pentru un an. Sarbatoarea de Dragobete era ocazia potrivita de a-ti arata dragostea in fata tuturor.

O alta traditie de Dragobete, la sat, era datina fecioarelor si a feciorilor de a merge spre padure in haine de sarbatoare pentru a culege ghiocei si alte flori de primavara. Acestia le asezau mai apoi ca sa faca diverse descantece de dragoste.

Fetele si baietii stransi in cete aveau obiceiul de Dragobete sa isi taie usor bratul in forma de cruce, iar mai apoi sa isi suprapuna taieturile, simbolizand astfel devenirea acestora frati, respectiv surori. Se spunea ca, daca un tanar nu are pereche in ziua de Dragobete, atunci el va fi singur tot anul.

Batranii credeau ca in ultima zi de iarna pasarile isi aleg perechea si incep sa isi construiasca cuiburile. Dragobetele anunta sosirea pasarilor pe cer. In aceasta zi era interzisa sacrificarea de animale, iar in unele zone, ajunul Dragobetelui era asemanator din punct de vedere simbolistic cu Boboteaza. Fetele tinere isi puneau busuioc sub perna, fiind convinse ca Dragobete le va ajuta sa isi gaseasca perechea.

In vremuri indepartate, fetele necasatorite aveau obiceiul sa stranga zapada ce a mai ramas in unele locuri. Se credea ca apa ramasa din topirea zapezii are puteri magice asupra frumusetii si iubirii si ca provine din surasul zanelor. Cine isi clatea fata cu aceasta apa avea sa devina fermecatoare ca si o zana.

Se spunea ca pasarile neimperecheate pana de Dragobete raman fara pui peste vara. De Dragobete nu e bine sa plangi. Se crede ca supararile care vor urma sunt datorita acestor lacrimi.