Să simți acea căldură a îmbrățișării pe care nu ai uita-o niciodată. Să te scufunzi în liniștea respirației celui care ți-a șoptit că te iubește. O, da! Ai auzit multe definiții ale iubirii… Niciuneia nu i-ai dat vreo crezare pentru că încă nu ți se deschiseseră ochii aceia lăuntrici. Îți plac poveștile romantice și îți dorești să devii și tu personajul principal al uneia dintre ele. Iar dacă ai atât de puțină încredere în oameni, sunt puține șanse să vibrezi la acel ecou venit dintr-o altă lume. Aceea în care nu ai ajuns, încă, asemenea unui pământ al făgăduinței pentru care alții au mers ani de zile prin pustietate. Au murit pe drum, visând. Puțini s-au îmbrățișat la destinație.
Ești descurajat de ipocrizia unei lumi în descompunere, ale cărei inimi s-au împietrit și s-au sfârâmat din cauza unei glaciațiuni nemaiîntâlnite. Mama a rămas ultima redută a Iubirii. Delicată, fragilă, sensibilă asemenea unei flori rare, Ea nu se lasă sedusă de scolastica cuvintelor care au murit, sufocate de duhoarea minciunii atotprezente. Și, totuși, nu ești singur așa cum te-ai obișnuit să fii. Singurătatea amplifică dorul și transformă iubirile în drame. Ai observat că niciuna nu are vreun sfârșit fericit?
Ai obosit așteptând miracolul Ei. Majoritatea vor spectacol, grandoare, dovezi indiscutabile ale Prezenței ce nu Se lasă sărutată de iudele de ieri și de azi. Te ispitește gândul că totul ar putea fi obținut cu ușurință, fără asceza refuzului, a răbdării și a uitării de tine însuți. Să domini și să controlezi inefabilul Razei care nu va lumina vreodată la comanda ta. De ce nu te-ai lăsa cuprins de valul limpede al Vieții, Calea cea mai sigură la Adevărul Ei?
Cînd nu iubești, te plictisești de moarte. Urând, ești dominat de cele mai întunecate patimi. Renunțând, ai devenit sclavul muțeniei pe viață, nemaiavând nimic esențial de spus. Iubirea înseamnă să riști totul pe o singură carte. Să mergi până acolo unde doar inima poate să ajungă. Dar tu, de prea multe ori, măsori Calea și uiți că doar Iubirea nu poate avea sfârșit, nici aici, nici în veacul viitor.
I-ai scos din inima ta prea strâmtă. Hotărât să nu te lași pradă acestor sentimentalisme de mai sus, ai înțeles că doar excluderea-i soluția la toate. Să nu arunci copilul, zice un vechi proverb, odată cu apa în care l-ai îmbăiat… În rest, fii fericit dacă mai poți!

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „