Vă purtați propriile povești ca pe niște poveri. În spatele vostru, ca să nu se vadă, să nu se știe, să uitați. Zâmbiți fals în poze în care nu mai sunteți voi, ci doar visuri. Vă ascundeți lacrima, durerea, dorul. Bucuria vă acoperă plânsul și, plecați în căutarea mult așteptatei fericiri, ați uitat să trăiți. Viețile altora vă țin de urât. E greu de suportat fericirea de alături, deși ați fi putut să vă molipsiți de ea. Ați ucis cu sânge rece omul din voi, cel care ar fi supraviețuit lungului drum prin propria singurătate.
Vă înspăimântă Crucea pentru că nu ați iubit vreodată. Înfiptă adânc în inima lumii, vă deranjează și să o priviți. Vă aduce aminte de El, adică de voi, așa cum ați fi putut deveni de nu ați fi hulit din răsputeri surprinzătoarea și inepuizabila Viață. Vreți să schimbați fața unui Neam falsificându-i Rădăcina. Roadele voastre, suspendate în ramuri ce nu mai au tulpină, sunt seci, otrăvitoare. Zâmbiți ca o recepționeră plictisită, în miezul nu știu cărei nopți.
Aveți mult de lucru. Vreți să schimbați granitul multor generații, cu noroiul sentimental al celor care fac design, dar nu artă. În câteva ore vă veți fi fi săturat de propriile caricaturi. Și o veți lua de la capăt. Mereu. Sunteți producătorii unor veșnicii contrafăcute. Adevărata Eternitate, Timp al Iubirii prin excelență, vă face să simțiți fiorii reci ai urii greu de vindecat.
Vă plac bisericile fără cruci, creștinii toleranți pân-la prostie și limbajul dulceag al compromisului. Viguroasa bătaie a clopotului matinal vă deranjează interminabilul somn. Cuvântul cu putere multă e prea tare pentru sensibilele voastre urechi. Blasfemia îmbibată de acea iubire colorată, universală ca un curcubeu, se prelinge de pe buzele voastre subțiate de o superioară nerăbdare.
Smintiți profund de câțiva cărora le place să stea cu spatele în Fața Lui, ați găsit, în sfârșit, argumentul incontestabil al generalizării. Dar, acolo unde voi nu ați fost niciodată, lava incandescentă a rugăciunii curge în marea cea amară a acestei vieți.

P. S. Iubirea vrăjmașilor e cea mai completă definiție a iertării. În rest, numai de bine!

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „