Nu știu cum să explic mai bine faptul că pentru mine ideea unui job la care colectivul este fain, înseamnă mai mult decât o funcție, mai mult decât o remunerație. Să te înțelegi bine cu cei cu care stai o treime din zi, cinci zile pe săptămână, cel puțin două sute cincizeci de zile pe an, reprezintă în viziunea mea un factor decisiv atunci când vine vorba de alegerea unui loc de muncă. Nu accept ideea unor avansuri libidinoase ce au ca scop avansarea sau ocuparea unei funcții mai înalte. Dar știți deja aceste lucruri despre mine, căci nu-i prima dată când le aduc în discuție.
O altă chestie pe care o disprețuiesc din tot sufletul este răutatea gratuită, invidia care te face să spui neadevăruri. Dorința de a îl vedea pe celălalt dojenit, necăjit. Iar când toate acestea se regăsesc la job, supraviețuirea pe piața muncii este una cel puțin dificilă.
Așa cum era de așteptat, nu acesta este subiectul articolului de astăzi, cu toate că se află în strânsă legătură cu ceea ce vreau sa vă spun. Cumva, pentru că job-ul ne ocupă o mare parte din timp și mai ales dacă la locul de muncă există probleme ca cele pe care le-am amintit tangențial mai sus, avem tendința să-l aducem acasă. Tindem să vorbim familiei despre colegi, despre directori, despre volumul mare de muncă – toate acestea fără să ne dăm seama că uneori, prea mult, e prea mult!
Discuțiile neîntrerupte despre ce s-a mai întâmplat la job nu au nimic de-a face cu firescul ce ai mai făcut și tu la muncă? sau naturalul ce ai făcut și tu astăzi la muncă? Discuțiile interminabile sunt acelea care vă acaparează serile, sunt cele care nu vă lasă loc de altceva, iar dacă se și termină cu supărări sau, mai rău, cu certuri, e clar: pe lângă cele opt ore pentru care sunteți plătiți, mai lucrați și alte câteva peste program, suplimentar, dar fără să fie în vreun fel pontate de angajator.
Ce încerc să subliniez este faptul că uneori ne stresăm în afara programului, pentru probleme pe care nu le putem rezolva nicicum de acasă. Și pe lângă aceasta, îi încărcăm și pe cei dragi, care vor doar să discute cu noi, doar să se joace cu noi, doar să petreacă o după-amiază relexantă în compania noastră sau să aibă un weekend plin de aventură alături de noi.
Data viitoare când singurul lucru pe care vă doriți să-l povestiți acasă este legat de job-ul dumneavoastră, ar fi bine să vă gândiți dacă este ceva destul de important, o întamplare amuzantă, una tragică, o replică demnă de luat în considerare, ori o decizie ce v-ar putea afecta sau pur și simplu o altă banalitate ce va da naștere unei noi discuții interminabile – de care, cel mai probabil, partenerul de viață deja s-a plctisit.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.