Lucruri pe care nu le-am văzut niciodată. Acesta e rațiunea de a fi a vieții umane: a căuta Nevăzutul, a se lăsa învăluită de taina minunii, a ieși din paralizia cumplită a unei stări ce pare a fi fără soluții. Interesant e că și atotputernicii cunoscători ai literei Legii sunt puși pe gânduri: Dumnezeul în care cred e chiar în fața lor și face minuni, iar ei își pun problema cine poate ierta păcatele. Pe de altă parte, credința răzbătătoare a patru oameni simpli stârnește atenția Celui Care zice și se face. Însetați de rațiunea care usucă orice ființă vie, uităm că El nu se lasă cuprins în definiții goale, de manual, că Îl căutăm acolo unde nu-L vom găsi niciodată. Experiența întâlnirii cu Cel ce este scapă mereu celor care pun întrebările greșite și rămân doar cu sentimentul unei absențe imense care-i lipsește de bucuria Prezenței. De aceea, slăbănogii fiecărei generații vor avea nevoie mereu de credința celor care sunt dispuși să escaladeze ziduri pentru a-și vedea semenul din nou în picioare. Iubirea nu are nevoie de cuvinte rostite prea ușor, ci de energia care le străbate, zguduind un întreg Univers.
Așa cum icoana sintetizează magistral Chipul viu al Celui Nevăzut și ne oferă concretețea Prezenței care ne atrage în a moșteni Împărăția care încape în inima omului, tot așa rugăciunea inimii ne oferă Calea cea mai sigură de a ne umple de Lumina cea necreată. Cei angajați în această călătorie spre Înviere, așa cum este Postul cel Mare, au imperioasa nevoie a experienței Sfinților, cufundați în Liniștea sau Tăcerea plină de înțeles în care nu mai vorbesc ei Lui, ci El le șoptește tainic despre uimitoarea bogăție a Vieții.
Cine a văzut un isihast, adică un om al rugăciunii de un singur gând sau neîncetate, s-a molipsit cu siguranță de mireasma Harului sau a mirosului celui bun al lui Hristos. Privirea aceea pătrunzătoare, cuvintele puține, dar dense, dezvăluie chipul senin al omului lui Dumnezeu, al prietenului Lui tăcut, retras în pustietatea fericită a celor care vor să afle cine sunt cu adevărat. Abia atunci vom fi pregătiți în a vedea lucruri pe care nu le-am văzut niciodată și, plini de uimire, vom da slavă Celui în care nimic nu mai este cu neputință.

P. S. Ortodoxia înseamnă să vii să-L vezi, să-I simți prezența plină de tainică și să te scufunzi într-o liniște pe care, cu siguranță, nu o vei mai întâlni niciunde…

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur”