Joia Mare sau Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea arhierească şi începutul patimilor prin vinderea Domnului.

În biserici, în timpul deniei, se citesc, astăzi, cele 12 evanghelii şi se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii.

Tot Joia Mare este ziua în care se fac slujbe special dedicate morţilor. Fiecare familie duce la biserică colaci, prescură, vin, miere de albine şi fructe pentru a fi sfinţite şi împărţite de sufletul morţilor.

Conform tradiţiei, în noaptea ce premerge Joia Mare sau în dimineaţa acestei zile se deschid mormintele şi sufletele morţilor se întorc la casele lor, unde rămân până în sâmbăta dinainte de Rusalii.

Două alimente sunt total interzise de tradiţie în aceste zile, inclusiv în Joia Mare, chiar şi pentru cei care nu ţin postul efectiv: oţetul şi urzicile. Se spune că, atunci când era răstignit pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, înţepându-i rănile, şi stropit cu oţet, pentru a-i provoca şi mai multe usturimi. Mai mult, legenda spune că, atunci când a cerut câteva picături de apă, Mântuitorului i s-a oferit tot oţet: de aici şi obiceiul popular, care exclude cele două alimente de pe lista mâncărurilor recomandate în ultima săptămână de post. Tradiţia spune că din acest moment nu se mai bat clopotele, ci doar toaca.

Nu în ultimul rând, Joia Mare este ziua dedicată copturilor pascale şi înroşirii ouălor, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paşti. Străbunii credeau că ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată.

AUTOR: F.S