Îmi amintesc fiecare privire a lor de la început. Timidă, senină, plină de speranță. Copii care avuseseră teribilul curaj de a înfrunta râsul batjocoritor al celor care cred că a avea vocație pentru o slujire atât de măreață ca Preoția este o imensă pierdere de timp. De cele mai multe ori, o atitudine de dispreț ascunde, în fapt, neputința de a urma Calea. Ajunși la maturitatea parcurgerii ei, astăzi se bucură că acum patru ani au făcut alegerea corectă.
Seminarul a rămas una dintre puținele școli în care educația înseamnă deschidere spre orizontul nesfârșit al credinței. O punte între două lumi, aparent opuse, care au nevoie una de cealaltă pentru a-și găsi Sensul. Studiul Teologiei presupune exercițiul constant al dragostei față de Dumnezeu și față de aproapele. Deschide căi, oportunități, perspective. Oferă acea dimensiune spirituală a omului dintotdeauna. Ne face să devenim lumină din Lumină, fii ai unui Tată care nu ne părăsește în încercările noastre de fiecare zi și să simțim acea mireasmă a Duhului adevărat, Cel care însuflețește întreaga creație cu negrăită bunătate. Și când se va fi oglindit Chipul Lui în chipurile noastre, Părintele luminilor ne va îmbrățișa așa cum a făcut-o cu fiul cel pierdut.
Au fost puțini, asemenea aluatului care dospește întreaga frământătură. Și s-au iubit din prima clipă legând prietenii pentru o viață. Au râs și au plâns împreună. S-au rugat, de asemenea, oferindu-și unul altuia încrederea. De-a lungul anilor, au început să înțeleagă că nu-i nimic întâmplător. Au învățat cum să rămână copii și-au devenit acei tineri de care Biserica are acum atâta nevoie. Nu e un moment trist, de final, pentru că am văzut cum s-au întors mereu Acasă cei ce au plecat să vestească lumii Adevărul.
Am avut bucuria de a le fi la catedră și celor de la Filologie. Am descoperit povești impresionante de viață, copii ce au venit aici în căutarea unui loc aparte. S-au acomodat unui ritm deosebit și, chiar dacă uneori n-au înțeles, au realizat că, fără o armonie în inimile lor, nu pot face față indiferenței atotcuprinzătoare. Am avut dialoguri frumoase din care am învățat deopotrivă, profesori și elevi. Fiecare dintre ei și-a găsit un loc în inima noastră.
Le urăm succes la examenul de Bacalaureat și, mai ales, la delicatele și grelele teste ale vieții!

Update: Anul acesta am împlinit 30 de ani. Mulți, puțini, sunt ai noștri!

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „